Comportamentul Uman și Sistemul Imunitar Comportamental

Comportamentul Uman și Sistemul Imunitar Comportamental

Diana Amza, Psihoterapeut

Suntem construiți ca să ne protejăm

De-a lungul evoluției omului, organizarea în grupuri i-a adus beneficii evidente privind creșterea șanselor de supraviețuire și dezvoltare. Pe de altă parte, l-a expus mai mult bolilor transmisibile. Pentru a se proteja de acestea și a-și păstraîn același timp apartenența la comunitate, s-a dezvoltat ceea ce psihologul Mark Schaller a numit, în anul 2006, „sistem imunitar comportamental” - o serie de comportamente reactive, care scad contactele persoanei cu surse posibile de infectare sau proactive, care duc pe termen lung la prevenirea infectării (măsuri de igienă și auto-îngrijire).

Mecanismul sistemului imunitar comportamental

Acest sistem are un ecou emoțional și cognitiv care direcționează comportamentul spre auto-protejare. Dezgustul este o astfel de emoție al cărei rol adaptativ este să ne ferească de surse de contaminare, iar gestul de a te îndepărta de persoana care tușește zdravăn în tramvai este menit să te scoată din sfera de transmisibilitate aeriană a virusului sau bacteriei.

Prin simțuri (văz, miros, auz, gust, atingere) pot fi percepute indicii subtile care reflectă starea de sănătate a celor din jur, persoanele cu sistemul imunitar activat fiind evaluate de ceilalți ca fiind mai puțin dezirabile și cu o înfățișare slăbită, mai puțin sănătoasă. Cei cu un simț fin al mirosului pot avea reacții mai puternice la stimuli care pentru alții sunt indiferenți. În timpul sarcinii, de exemplu, amplificarea simțului olfactiv este menită să protejeze sănătatea mamei și a copilului.

Ca orice mecanism, însă, și acesta este supus erorii. Aversiunile față de oamenii sănătoși pot fi explicate prin „etichetarea greșită”, fiind aplicat același tipar comportamental față de ceea ce pare chiar și un pic diferit. La extremă, și mai ales atunci când detectarea dă greș, aceste tipuri de comportamente duc la instalarea prejudecăților, etichetărilor sociale, discriminărilor, stigmatizării unei categorii sociale sau chiar xenofobiei. 

Mediul în care persoana a crescut influențează nivelul de dezvoltare al sistemului imunitar comportamental: cu cât mediul de creștere a fost unul dur și imprevizibil, cu atât persoanele trăiesc mai „accelarat” (se maturizează corporal mai repede, încep viața sexuală mai devreme) și au un sistem imunitar comportamental mai redus). Cu cât mediul de creștere este mai predictibil și mai liniștit, cu atât ritmul de viață este mai „lent” (debut al vieții sexuale mai târziu, maturizare corporală mai lentă), iar sistemul imunitar comportamental este mai bine dezvoltat.

Sistem imunitar comportamental incluziv

Imunitatea socială poate fi observată în comportamente precum organizarea spațiilor dedicate tratamentelor (spitale), dar și în conduitele de auto-îngrijire, îngrijire a semenilor și prevenire a transmiterii bolilor.

Comportamentul de boală poate fi ilustrat prin acele emoții, gânduri și comportamente pe care individul le are atunci când este el însuși afectat de boală, precum: oboseală, pierderea apetitului, retragerea, izolarea socială, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite, hipersomnie, letargie, depresie, scăderea libidoului, scăderea poftei de mâncare, scăderea îngrijirii igienei personale.

Comportamentul de boală este indus de sistemul imunitar al persoanei afectate, în special de citokinele proinflamatorii, studiile arătând că blocarea lor duce la stoparea comportamentului de boală. Așadar, acesta este inițiat și ghidat de sistemul imunitar, cu rolul de a proteja membrii familiei sau grupului din care persoana afectată face parte. Astfel, persoana contribuie la supraviețuirea lor – un fel de altruism înscris în genele noastre.

Comportamentele preventive şi propriile reacţii

Este important pentru noi să conștientizăm măsura în care aceste comportamente preventive, specifice sistemului imunitar comportamental și comportamentului de boală, sunt prezente în reacțiile noastre.

În primul rând, conștientizarea poate conduce la o mai mare acceptare de sine și la reducerea auto-criticii, fără a pune presiune pentru menținerea ritmului obișnuit de activitate – acordând timp recuperării personale.

În al doilea rând, prejudecățile sau reacțiile de respingere inițiale (declanșate automat), față de persoanele în vârstă, cu dizabilități, sau care aparțin altor culturi, pot fi temperate prin conștientizarea lipsei pericolului real la adresa propriei sănătăți și conectarea la valorile personale de includere, suport sau altruism.

În al treilea rând, putem privi altfel reacțiile celor din jurul nostru, printr-un filtru al înțelegerii și compasiunii, mai ales acum, sub amprenta pandemiei de coronavirus, care ne-a pus în fața declanșării acestui sistem imunitar comportamental la nivel social. În loc de a judeca rudele, prietenii, colegii care aleg distanțarea, precauția sau care au uneori reacții surprinzătoare chiar și în perioadele de relaxare a măsurilor, putem înțelege comportamentul lor ca o expresie a unui mecanism natural, menit să asigure supraviețuirea, fără a însemna respingerea celorlalți ca persoană. Cu siguranță, aceste conduite au dus la supraviețuire de-a lungul timpului și nu putem decât admira modul în care suntem construiți pentru a face față riscurilor.

Surse:

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2019.01004/full

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0065260115000246

https://www.scientificamerican.com/article/the-behavioral-immune-system/

https://www.researchgate.net/publication/322719317_The_behavioral_immune_system_Current_concerns_and_future_directions