Tiroidita autoimună

Tiroidita autoimună - cum se manifestă și cum se tratează

Dr. Simona Ursu-Enia

Medic specialist endocrinolog 

Ce este boala tiroidită autoimună?

Tiroidita autoimună – numită și tiroidită cronică Hashimoto – este o boală tiroidiană ce implică distrugerea celulelor tiroidiene printr-un proces mediat imun. Din punct de vedere patologic, tiroidita presupune formarea unor anticorpi îndreptați împotriva celulelor tiroidiene, care distrug țesutul tiroidian și duc, în timp, la hipotiroidism. 

Cât de frecventă este această afecțiune în populație?

Incidența bolii este între 0,3 și 1,5/1000 persoane pe an, și apare predominant la femei (raportul femei/bărbați ajungând la 4-10/1). Incidența a crescut în ultima perioadă din cauza stilului de viață și a factorilor de mediu.

Care sunt cauzele și factorii favorizanți?

Etiologia bolii nu este pe deplin înțeleasă. Printre factorii favorizanți se consideră a fi sexul feminin, moștenirea genetică (risc mai mare în cazul persoanelor cu istoric familial de boli tiroidiene autoimune), vârsta, expunerea la radiații, existența unei alte boli autoimune, stresul, infecțiile virale (Epstein-Barr, CMV, etc).

Există o relație directă între boala tiroidită autoimună și stres? 

Chiar dacă stresul nu este recunoscut ca fiind factor determinant pentru tiroidita Hashimoto, este cunoscut că acesta afectează mecanismele endocrine și imune implicate, respectiv procesul autoimun. Stresul acut favorizează apariția inflamației care, în contextul unei boli autoimune, poate determina recidivă și evoluție nefavorabilă. Pe de altă parte, stresul cronic este asociat cu perturbarea sistemului imunitar, ceea ce duce la un răspuns imun inadecvat.

Ce simptome ar trebui să ne facă să ne gândim la această afecțiune? 

În primă etapă, simptomele pot lipsi sau pot fi nespecifice (constipație, creștere în greutate, oboseală accentuată, tegumente uscate) și de multe ori sunt ignorate. Într-o etapă ulterioară, poate să apară intoleranța la frig, căderea parului, crampe musculare, dureri articulare, tulburări de ciclu menstrual, tulburări de memorie și concentrare, dispnee. În cazul în care volumul tiroidian este crescut, poate să apară disconfort în regiunea gâtului sau la înghițire.

Cum se diagnostighează boala tiroidită autoimună?

Diagnosticul este adesea dificil de stabilit și, de multe ori, trece o anumită perioadă de timp până la determinarea acestuia, moment în care simptomele sunt deja evidente. Diagnosticul afecțiunii se stabilește pe baza titrului crescut de anticorpi antitiroglobulină (ATG) și antitiroperoxidază (ATPO), cu sau fără modificarea funcției tiroidiene. În faza de debut a bolii, funcția tiroidiană poate fi ori normală, ori o hipofuncție-hipotiroidism (TSH crescut cu FT4 scăzut sau normal), ori poate să apară o fază de hipertiroidism tranzitor (prin distrugerea concomitentă a unui număr mare de celule, și eliberarea hormonului tiroidian). Poate să apară oricare dintre cele trei variante, întrucât procesul de distrugere a glandei tiroide poate fi intermitent. Ecografia tiroidiană completează diagnosticul. 

Cum evoluează boala tiroidită autoimună și ce complicații pot apărea?

În cele mai multe cazuri, evoluția este spre hipotiroidism – deoarece distrugerea glandei tiroide este un proces ireversibil. În condițiile tratamentului corect dozat și administrat, precum și ale unei monitorizări adecvate, această patologie nu afectează calitatea și durata vieții. 

Totuși, prezența unei boli autoimune crește riscul de a dezvolta și alte boli autoimune, dintre care cele mai frecvent asociate sunt boala Addison, insuficiența ovariană prematură, diabetul de tip 1, vitiligo, boala celiacă și anemia pernicioasă. 

Care sunt recomandările de tratament pentru boala tiroidită autoimună?

Prezența anticorpilor fără modificarea funcției tiroidiene, și fără prezența simptomatologiei, nu impune începerea tratamentului substitutiv. Tratamentul se inițiază în momentul în care apare hipotiroidismul. Medicamentul de elecție pentru substituția hormonală pe linie tiroidiană este levotiroxina, disponibilă în țara noastră sub formă de comprimate sau de soluție orală. De regulă, comprimatele se administrează cu apă plată, dimineața pe stomacul gol, cu 30 de minute înainte de micul dejun. În timpul administrării de levotiroxină și imediat după terminarea tratamentului, este importantă evitarea administrării suplimentelor cu fier sau calciu, precum și a inhibitorilor de pompă de protoni, întrucât aceste medicamente împiedică absorbția levotiroxinei. Avantajul soluției orale de levotiroxină constă în faptul că se poate servi micul dejun imediat după administrare.

Suplimentarea cu seleniu are efecte benefice asupra nivelului de anticorpi și funcției tiroidiene. De asemenea, corectarea deficitului de vitamină D pare că ar avea efecte benefice.

Poate fi prevenită tiroidita autoimună?

Un stil de viață echilibrat (alimentație sănătoasă, nivel de stres cât mai redus, activitate fizică regulată) ne poate ține departe de bolile autoimune. Consultul endocrinologic încă de la primele simptome (sau consultul de rutină) ne ajută să depistăm precoce orice problemă și să avem o evoluție favorabilă.