Farmaciile Alphega și Crina Coliban, aproape de părinți și copii cu sfaturi sănătoase și utile

Rolul de părinte vine la pachet cu multe emoții și responsabilități. Citim în cărți, ne inspirăm din exemplele din jurul nostru, ne documentăm intens pentru a le oferi copiilor noștri siguranța de care au nevoie și pentru a-i ajuta să crească sănătos.

Farmaciile Alphega, în colaborare cu Crina Coliban, doresc să vină în întâmpinarea părinților și copiilor cu sfaturi și recomandări personalizate de calitate, pentru adoptarea unui stil de viață sănătos, încă de la cele mai fragede vârste.

Cunoscută drept “Femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce”, Crina Coliban are o experiență de peste 7 ani în slujba copiilor și a părinților care vor să înțeleagă „limba copiilor” sau cum “să dea în mintea copiilor”.

„Propunerea Alphega de a scrie pentru cititorii lor, adică pentru oameni interesați să fie și să crească sănătos, oameni interesați să găsească armonia, echilibrul în alegerile lor legate de viață și de familie, m-a bucurat la fel de mult pe cât m-a onorat. Abordarea lor este una diferită de ce credeam eu că înseamnă o farmacie. Credeam că la farmacie mergi când te doare sau când ți-e rău. Alphega mi-a arătat că la farmacie poți să mergi și când ți-e bine, dar vrei să îți fie și mai bine. Cumva, aceeași abordare pe care o am eu în parenting. Ce înseamnă în limba română parenting? „Treaba” unui părinte, „serviciul” lui, adică să îi creștem pe copii. Nu doar fizic, ci și sau mai ales psihic, emoțional, spiritual.” Crina Coliban

Pe Crina o puteți urmări totodată pe Instagram, pe Facebook sau pe site-ul www.permisdeparinte.ro.



Dacă n-ați auzit încă de mine, înseamnă că:

- nu aveți copil

- sau aveți un copil, dar nu aveți probleme cu el, mănâncă foarte bine, se poartă foarte bine

- sau aveți un copil, dar nu v-ați gândit până acum că aveți nevoie și de permis ca să îl creșteți.


Farmaciștii Alphega, aproape de tine!

După atâția ani în care am lucrat cu părinți din toată lumea, am ajuns la concluzia că cel mai important aspect din relația cu mâncarea este felul în care o percepem, felul în care ne uităm la ea. Un om înfometat se va uita la o felie de pâine cu totul diferit față de cum se va uita la felie un om sătul. Cel căruia îi e foame va considera pâinea ca pe cel mai bun aliment de pe pământ. În același timp, omul care are burta plină va îndepărta felia de pâine din fața lui, speriat că, dacă ar mai mânca, ar putea vomita. Felia de pâine e aceeași pentru amândoi oamenii, doar că, pentru primul, generează energie, sănătate, viață, pe când, pentru al doilea, generează greață.

Nu vitaminele și mineralele sunt aspectul cel mai relevant atunci când vorbim despre copii și mâncare, ci gândurile și emoțiile pe care le simțim atunci când ne hrănim. Despre asta o să vorbim în seria de articole pe care o începem astăzi: Food for the body is not enough. There must be food for the soul. „Mâncarea pentru trup nu este suficientă, trebuie să ne hrănim și sufletul”

Hai să ne gândim: Aveți o mașină? O conduceți? Ați dat un examen ca să obțineți permisul de conducere? Dacă n-ați bifat răspunsurile corecte la testul-grilă de la examen, nu v-au dat permisul, așa-i? Iar dacă ați condus și ați depășit viteza sau n-ați oprit la trecerea de pietoni, a apărut un polițist lângă voi și a luat permisul, așa-i?

Din păcate, ca să conducem un copil prin viață, nu ne trebuie permis. Și nu, nu există un „polițist”, o poliție a copiilor, care să ne oprească atunci când încălcăm vreo regulă de creștere a copiilor.

De copii nu trebuie să ne ocupăm doar când le e rău sau când nu ne mai înțelegem cu ei. Încă dinainte să îi naștem, ar trebui să ne ocupăm de ei, pentru ei. Să învățăm să fim părinți, pentru binele nostru, al tuturor. Altfel, să ai pretenții și dorințe doar pentru că ai născut un copil e ca și cum mi-aș trage eu un halat alb peste rochiță, aș intra dupa tejgheaua de la farmacie și aș avea pretenția ca voi să mă ascultați, să faceți ce zic eu, să luați ce zic eu, doar așa, pentru că mi s-a întâmplat să am acces într-o farmacie.

În articolele viitoare, permiteți-mi să vă ajut să îi înțelegem mai bine pe copii. Oricând întâmpinați o dificultate în relația cu copiii, nu vă gândiți că aveți copii răi, obraznici, răsfățați, răzgâiați. Gândiți-vă întotdeauna la ce nevoi au copiii pe care voi, părinții lor, nu ați reușit să le identificați, să le înțelegeți sau să le împliniți. Și de aici poate începe o relație sănătoasă, armonioasă, bucuroasă, în timpul căreia îi veți auzi adesea pe copii spunând: “Tu ești cea mai bună mamă din lume!” sau „Părinții mei m-au înțeles cel mai bine dintre toți oamenii, întotdeauna”. Diferit total de ce aud frecvent printre copiii și adulții din jurul meu: „Mama nu m-a înțeles niciodată” sau „Tata m-a judecat întotdeauna și m-am simțit mereu neînțeleasă”.

Dacă vă gândiți că rolul de părinte este să îl educi pe copil, verificați neapărat sensul acestui cuvânt. „A educa” înseamnă „a corecta”. A îl corecta pe copil implică ideea că a greșit.

A fi părinte nu înseamnă doar a-i corecta pe copii când greșesc. Înseamnă mai ales să îi iubim pe copii, astfel încât să se simtă iubiți, nu greșiți.

Mă bucur sincer să vă cunosc. Abia aștept să călătorim împreună prin lumea copiilor.

Crina Coliban.❤