Echipa Alphega: Bianca, îți mulțumim că ți-ai luat din timpul tău să ne răspunzi la câteva întrebări. Pentru cei care nu au auzit despre organizația E.M.M.A., povestește-ne un pic despre istoricul acesteia?

Bianca Brad: Eu vă mulțumesc pentru interes și pentru șansa oferită de a mai povesti despre E.M.M.A.. Mi-e greu să vorbesc doar "un pic" despre proiectul de suflet care mi-a schimbat viața... proiect născut în urma morții fetiței mele, Emma-Nicole, a cărei inimioară s-a oprit cu câteva zile înainte de naștere.

S-a întâmplat în 2007, iar șocul emoțional uriaș a fost agravat de faptul că la vremea aceea, în Romania, pierderea unei sarcini era un subiect tabu și nu există nicio formă de ajutor pentru astfel de situații, lucru constatat în urma căutărilor mele frenetice de a înțelege stările bulversante prin care treceam, amplificate de faptul că cei din jurul meu nu știau cum să mă ajute.

M-au ajutat câteva articole găsite pe site-uri străine și cărțile pe care le-am comandat din străinătate, scrise de mame îndoliate. Pe fundalul lipsei de sprijin, bănuind că sunt și alte femei din România care au pierdut un copil înainte de naștere și văzând cât m-au ajutat acele cărți, am simțit nevoia să fac ceva, astfel încât nicio mamă să nu mai treacă singură prin așa ceva.

Am decis să scriu o carte, dar pentru asta aveam nevoie și de mărturiile altor mame, ori ca să ajung la ele, înseamnă să ies în public, ceea ce nu eram sigură că o pot face. Nu îmi place să mă plâng în văzul lumii și mi-era și groază că voi fi înțeleasă greșit, însă dorința de a ajuta a fost mai mare decât teama. Gândul care mi-a dat curaj și putere a fost acela că dacă prin ceea ce fac, voi ajuta măcar o mamă îndoliată, atunci moartea fetiței mele va căpăta un sens.

Primele două apariții TV au avut un impact foarte mare și în urma numărului copleșitor de mesaje primite, care mai de care mai răvășitor, am realizat că doar cu o carte nu este îndeajuns pentru a schimba ceva. Așa că am decis să înființez un O.N.G. , deși habar nu aveam ce înseamnă acest lucru. Am creat un site foarte bogat în informații, primul și singurul de acest gen din România, și, de acolo mai departe, o rețea de sprijin care a ajutat și ajută în continuare.

Emma a murit! Trăiască E.M.M.A.!

 

Echipa Alphega: Care au fost cele mai grele încercări de până acum pentru a păstra activă această organizație?

Bianca Brad: Tot ce a fost și este legat de implicarea voluntarilor și a celor din mass-media. Dacă imediat după pierdere, părinții îndoliați simt o nevoie și o dorință acută de implicare, din dorința de a face ceva în memoria copilului pierdut, pe măsură ce trece timpul, viața își urmează cursul, vindecarea (a se citi acceptare) se strecoară în mod imperceptibil, avântul, entuziasmul și, implicit, implicarea scad până la retragere totală... Fiind vorba de voluntariat, nu poți forța pe nimeni să se dedice la nesfârșit.

În ceea ce privește mass-media, de asemenea, a fost foarte interesată la început, în 2008, până atunci fiind un subiect tabu. Însă, în timp, și-a pierdut interesul, nemaiavând acel element de noutate și de ‘wow!’, care atrage și vinde... Acest lucru este foarte frustrant în condițiile în care România încă este țara cu cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, ceea ce înseamnă că apar mereu alți și alți părinți îndoliați, care au nevoie de sprijin. Știrile despre copii care mor (fără să mai punem la socoteală cazurile care nu ajung în mass-media) sunt foarte dese, dar niciodată nu am văzut să fie indicat site-ul E.M.M.A. ca sursă de sprijin emoțional, în condițiile în care nu există nimic comercial pentru a fi bănuit de reclame sau sursă de venituri.

Dureros a fost și faptul că deși evenimentele de comemorare E.M.M.A., prin amploarea lor, au fost ani de zile cele mai mari din lume, nu au fost recunoscute și sprijinite la nivel național, așa cum ar fi meritat.

Unul dintre marile mele regrete este acela că Forumul E.M.M.A. nu mai reprezintă interes din cauza apariției paginilor de socializare care sunt mult mai ușor de utilizat. În secolul vitezei este de înțeles, dar este mare păcat deoarece Forumul oferă un spațiu mult mai personal și mai cald decât paginile de pe Facebook. Ani de zile, Forum-ul E.M.M.A. a fost considerat căsuța sufletelor mamelor de îngeri, unde s-au scris povești de viață și trăiri; un loc în care s-au născut prietenii aparte, fiind născute din durere; un loc care a strâns multe lacrimi, dar care a și redat putere și speranță.

 

Echipa Alphega: Am citit pe site-ul organizației E.M.M.A. despre comemorarea îngerașilor. Cât de mult îi ajută pe Părinții de Înger astfel de momente?

Bianca Brad: Unul dintre cele mai dureroase aspecte cu care se confruntă părinții este acela că, de cele mai multe ori, nimeni nu (mai) aduce vorba sau evită să vorbească despre copilul care nu mai este. Lucru care rănește foarte tare, această atitudine fiind foarte greu de înțeles și de acceptat, în special în primă etapă de doliu. De aceea, pentru părinți, evenimentele de comemorare sunt eliberatoare și reprezintă o ocazie pentru ei de a face un gest special pentru copiii lor din Ceruri, într-un context care îi face să nu se mai simtă atât de singuri, ci înțeleși și în siguranță. Imagini și testimoniale de la și despre evenimentele E.M.M.A., pot fi văzute AICI.

 

Echipa Alphega: România avea nevoie de o astfel de organizație pentru că, din păcate, Părinții de Îngeri nu primesc consiliere și nici chiar recunoaștere pentru durerea lor. Ce crezi că trebuie să schimbăm la noi, ca societate, pentru a fi mai aproape de semenii noștri?

Bianca Brad: Valorile morale sunt complet date peste cap, ceea ce afectează societatea pe toate planurile. Evoluția tehnologiei, goana după bani și după succes, țelurile superficiale, ignoranța și mai ales îndepărtarea de Dumnezeu, au dus la un haos general în care majoritatea oamenilor se simt dezrădăcinați și bulversați.

Pentru ca societatea să-și revină și să înflorească, schimbarea trebuie să aibă loc la nivel de individ prin conștientizare, asumare și implicare, cu iubire, empatie și compasiune, față de sine și față de ceilalți. Asta înseamnă să ieși din zona de confort, să te autoanalizezi cu ochi critic (dar cu iubire!) și să faci schimbările care se cer, în loc să te plângi, să acuzi, să critici, să dai vina pe alții și să ridici din umeri fără a contribui la îmbunătățire. Foarte mult ar ajuta și înlocuirea exprimării agresive, cu afirmații pozitive și constructive. În clipa în care începi să faci asta, se declanșează un proces care te duce în locuri care nu credeai că există și în care nu credeai că vei putea ajunge. Au fost făcute experimente care demonstrează acest lucru. Nu este deloc ușor, dar eforturile sunt răsplătite pe măsură. Când te schimbi tu, se schimbă și cei de lângă tine. O spun din propria-mi experiență! Sau cum a spus, pe scurt, Mahatma Gandhi: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”

 

Echipa Alphega: De curând, am văzut poze de la o întrunire a organizației E.M.M.A.. Cât de ușor le este părinților să vină la o asemenea întrunire?

Bianca Brad: Multora le lipsesc puterea sau curajul de a participa la evenimentele de comemorare și, mai ales, la grupurile de sprijin lunare (în București). Pe cei mai mulți îi reține teama de a-și deschide sufletul în fața unor străini și de a nu fi înțeleși, însă în 90% din cazuri, după ce participă o dată, vin în continuare. Este o mamă (și voluntară E.M.M.A) care vine din 2008! Altă mamă și voluntară E.M.M.A. a spus că pentru ea, timpul petrecut la Grupul de Sprijin, este timpul pe care îl dedică exclusiv, o dată pe lună, puiului ei din Ceruri, așa cum nu o poate face în altă parte. Mai multe testimoniale pot fi citite AICI.
Adevărul este că la întâlnirile noastre de suflet, cum ne place nouă să le numim, este o atmosferă foarte caldă, unde lacrimile se împletesc cu râsetele și de unde plecăm întotdeauna cu inima mai ușoară și cu un zâmbet pe buze.

Cel mai mult mă bucură să văd evoluția în bine a multora dintre mame și când remarc prieteniile frumoase și durabile care se leagă între unele dintre ele.

 

Echipa Alphega: Ce le-ai transmite unor Părinți de Înger care nu au curajul să vorbească despre tragedia lor? Dar familiei acestora?

Bianca Brad: Înainte de toate îi îmbrățișez pe toți și vreau ca părinții să știe că durerea împărtășită este mai ușor de suportat, iar apropiații lor să știe că joacă un rol foarte mare în procesul de vindecare.

Pierderea mea, împreună cu experiența adunată în cei 11 ani de comunicare cu sute de părinți îndoliați, mă fac să spun și să recomand confruntarea și împărtășirea durerii. Este o provocare extrem de chinuitoare, însă acest tip de abordare a durerii facilitează vindecarea. Altfel, dacă este îngropată, în timp, durerea va măcina și va afecta viața și sănătatea în moduri care nu te duc cu gândul că ar avea vreo legătura cu pierderea, iar vindecarea emoțională va fi mult mai anevoioasă.

În același timp, este important ca familia și cei din jur, să aibă răbdare, foarte multă răbdare, să fie înțelegători și să îi sprijine pe cei îndoliați, cu blândețe și compasiune (nu milă!).

 

Echipa Alphega: Cum se pot implica cei care vor să ajute organizația E.M.M.A.?

Bianca Brad: Cea mai mare problemă este legată de site. Este nevoie de un „complete make-over” și de menținere a site-ului – o sursă unică în România, foarte bogată și importantă de informații utile. Asta presupune o muncă uriașă din partea unei persoane/echipe pricepute și de încredere. Donațiile fiind din ce în ce mai mici și mai rare, nu ne permite să angajăm pe cineva, iar la așa volum mare de muncă, nu se oferă nimeni sa facă voluntariat.

Ar ajuta, dacă nu donațiile, măcar redirecționarea către Organizația E.M.M.A. a celor 2% din impozitul pe venit. Ar fi bineveniți și voluntari care să ducă la maternități Kituri de Amintiri, când sunt cerute și, în general, să îndrume oamenii către situl E.M.M.A. și/sau să împartă pliantele E.M.M.A. .

 

Echipa Alphega: Pe site-ul E.M.M.A., am citit o listă de obiective pentru organizație. Câte din acestea au fost îndeplinite?

Bianca Brad: Am făcut campanii de conștientizare, am participat la conferințe, am creat Kiturile cu Amintiri și le-am dus în spitale, am făcut evenimente de comemorare, grupuri de sprijin, acțiuni umanitare dar, spre marea mea tristețe, toate astea sunt puține față de câte mi-am propus inițial. Așa cum spuneam mai devreme, totul s-a făcut și se face prin voluntariat, ceea ce, pe termen lung, nu a funcționat cum am visat. Nici eu nu mai am același avânt ca la început, pentru că și la mine viața a mers mai departe, cu bune și rele, obligându-mă să îmi canalizez atenția și către alte probleme, venite peste oboseala acumulată de-a lungul anilor. Din afară nu se vede efortul depus, care este mult mai mare decât își imaginează cei care nu se implică în mod direct la fel de mult, fără sprijin susținut, pe termen lung. Pentru mine, această schimbare a fost și este un proces dureros, dar nu înseamnă că am renunțat, ci doar că merge mult mai greu. Oricum, fiind vorba, în primul rând, de mentalități și emoții, reprezintă o activitate pe viață. Sănătate și putere să am...

 

Echipa Alphega: Cât de necesară este intervenția consilierilor psihologici și spirituali în maternități?

Bianca Brad: Vitală! Felul în care mamele sunt tratate în primele clipe, ore, zile, le marchează profund și face marea diferență în evoluția travaliului de doliu. O atitudine lipsită de compasiune poate contribui la blocarea în suferință a mamei.

Și pentru cadrele medicale există pe site-ul E.M.M.A. articole dedicate cadrelor medicale care doresc și ar trebui să învețe cum pot ajuta în astfel de situații.

Dintre toate, cred că un mare mare impact l-ar avea scrisoarea trimisă de o mamă îndoliată către medicul ei, pe care ar trebuie să o citească toți medicii, dar și studenții la medicină.

Un alt material foarte bun este documentarul făcut în 2012 pentru emisiunea „În premieră”, care este o radiografie a trăirilor părinților îndoliați, a nivelului de empatie din sistemul medical și a activității E.M.M.A..

 

Echipa Alphega: Ce mesaj ai vrea să transmiți oamenilor care vor să ajute organizația E.M.M.A?

Bianca Brad: Cel mai simplu dar mare ajutor ar fi acela de a-i îndruma pe părinții îndoliați și pe apropiații lor spre site-ul E.M.M.A.. Ideal ar fi ca toți oamenii să parcurgă articolele de pe site-ul E.M.M.A., pentru a înțelege și învăța cum îi pot ajuta pe cei îndoliați. Deși este un site dedicat celor care au pierdut un copil, sfaturile pot fi adaptate și aplicate și în cazul altor pierderi.

În plus, este un site care te învață să prețuiești viața și pe cei dragi, te îmbogățește sufletește nu doar prin binele pe care îl și ți-l faci, aducând alinare, ci te și pregătește pentru despărțirile inerente de cei dragi. Desigur, nimeni și nimic nu te poate pregăti îndeajuns pentru asta, dar cum moartea este singura certitudine pe care o avem în viață, înțelegând și acceptând această realitate, atunci când se întâmplă, șocul nu mai este atât de mare și de puternic.

Dacă toți ar citi și ar aplica sfaturile de pe site, ar ajuta nu doar Organizația E.M.M.A. și indirect părinții de îngeri, ci și pe sine înșiși, și întreaga societate, care ar fi mai empatică față de nevoile emoționale ale celor îndurerați. Pentru asta, le mulțumesc tuturor celor care au făcut sau vor face acest lucru! Doamne ajută!