Viata dupa Covid-19 - strategii de recuperare

Viata dupa Covid-19 - strategii de recuperare

O mare parte a pacienţilor vindecaţi de Covid-19, fie cӑ au fost trataţi în spital, fie cӑ au luptat cu virusul pe cont propriu, rӑmân cu o serie de sechele atât fizice, cât şi psihice, indiferent de severitatea simptomelor. Necesitatea recuperӑrii medicale post-Covid-19 se datoreazӑ efectelor inflamatorii pe care SARS-CoV-2 şi procesul de vindecare le au asupra organismului, precum şi a duratei în timp pânӑ la dispariţia acestora. Studiile demonstreazӑ cӑ între 50% şi 80% dintre pacienţi continuӑ sӑ aibe diverse tulburări, chiar şi la 3 luni dupӑ ce virusul este complet eliminat din corp.   

Tulburări dupa Covid-19

În timpul bolii, dar şi dupӑ vindecare, medicii de familie pot oferi asistenţӑ medicalӑ în timp real, în cazul în care apar simptome noi sau simptomele existente se agravează. Recuperarea dupӑ Covid-19 poate necesita, deseori, susţinere medicalӑ. Cele mai des întâlnite simptome sunt: dureri şi slӑbiciuni musculare, oboseală accentuatӑ, dificultate de respiraţie, dificultӑţi mentale şi durere de cap, tulburӑri ale somnului, depresie şi anxietate, ce pot dura luni de zile.

Organe afectate de SARS-CoV-2

Plӑmânii, principalul organ afectat de noul coronavirus, prezintӑ o serie de distrugeri la nivelul alveolelor pulmonare, mici sӑculeţi de aer ce permit schimbul de oxigen şi dioxid de carbon realizat între plӑmân şi sânge. Ca urmare a atacului viral şi a procesului de vindecare, acestea se cicatrizeazӑ, rezultând în probleme de respirație pe termen lung.

Pacienţii vindecaţi de Covid-19 suferӑ leziuni de durată ale mușchilor inimii, observabile în testele imagistice, provocate de cheaguri de sânge. Acest lucru poate crește riscul de insuficiență cardiacă sau alte complicații cardiace în viitor.

Creierul este afectat direct sau indirect de virus, prin formarea de cheaguri de sânge ce pot provoca accident vascular cerebral şi alte complicaţii. De asemenea, persoanele tratate în unitӑţi de terapie intensivӑ, trec prin momente critice referitor la speranţa de supravieţuire, ce pot provoca sindromul de stres post-traumatic, iar ulterior depresie și anxietate, precum şi deficienţe de concentrare sau de coordonare.

Strategii de recuperare dupӑ Covid-19

Recuperarea fizicӑ şi psihicӑ dupӑ Covid-19 este esenţialӑ, fӑrӑ ea pacienţii fiind în continuare extrem de vulnerabili în faţӑ oricӑrei boli. Spitalizarea şi efectele sale pot avea sechele pe termen lung, iar dacӑ efectele recuperӑrii fizice sunt evidente, motivele pentru care recuperarea neuropsihicӑ este la fel de importantӑ sunt: siguranţa la locul de muncӑ, în manevrarea şi conducerea utilajelor şi a autovehiculelor, încrederea în sine, în capacitatea de a desfӑşura activitӑţi zilnice şi de a relaţiona cu ceilalţi.  

  1. Nutriţie corectӑ. O mare parte a celor care suferӑ de sechele în urma Covid-19 au fost internaţi în unitӑţi de terapie intensivӑ şi trataţi prin perfuzii. Boala, lipsa de mişcare şi imposibilitatea de a se hrӑni normal, alӑturi de alte comorbiditӑţi, au dus la o lipsӑ acutӑ de elemente nutritive. Pe termen lung, aceastӑ deficienţӑ nutritivӑ poate deveni o problemӑ medicalӑ, aşadar, revenirea la o alimentaţie bogatӑ nutritivӑ, susţinutӑ prin suplimente alimentare cu vitaminele C, D şi E, minerale calciu, fier, magneziu, seleniu şi zinc contribuie la întӑrirea sistemului imunitar, la refacerea musculaturii şi susţinerea sӑnӑtӑţii oaselor şi a aparatului cardiovascular.
  2. Relaxare mentalӑ. Mulţi pacienţi aflaţi în recuperare dupӑ Covid-19 acuzӑ dificultӑţi mentale, datorate stresului psihologic din timpul bolii sau a complicaţiilor generate de intubare, accidente vasculare cerebrale etc. Similar, medicii, asistenţii şi ceilalţi lucrӑtori din sistemul medical, trec prin perioade îndelungate de presiune psihologicӑ. Aceştia necesitӑ susţinere din partea familiei, a apropiaţilor, şi chiar a psihologilor şi terapeuţilor, pentru a depӑşi stӑrile de depresie, anxietate şi tulburӑri mentale datorate izolӑrii, stresului, fricii şi a stigmatizӑrii din partea societӑţii. Ei pot apela la strategii de relaxare mentalӑ precum: exerciţii de respiraţie profundӑ, mindfulness, yoga şi meditaţie, convorbiri cu prieteni apropiaţi şi apelarea la servicii profesionale de terapie psihologicӑ. 
  3. Recuperarea tonusului muscular. Imobilizarea la pat, febra, durerile musculare şi de cap, precum şi starea generalӑ de rӑu duc la slӑbirea musculaturii şi la dificultӑţi de mişcare. Se recomandӑ efectuarea de exerciţii uşoare de îndatӑ ce starea fizicӑ permite, astfel: în prima sӑptӑmânӑ câte 5 minute de 5 ori de pe zi, în a doua – câte 10 minute de 3 ori pe zi, iar în a treia – câte 15 minute de 2 ori pe zi. Exerciţiile pot fi: respiraţie diafgmaticӑ, doar la nivelul abdomenului, genuflexiuni cu aşezare pe scaun, ridicӑri de picioare şi genunchi, cu sprijin pe mâini, ridicarea şi încrucişarea mâinilor, ridicare pe vârfuri, cu sprijin pe mâini, exerciţii de echilibru.
  4. Redresarea respiraţiei. Este normal ca pe perioada bolii sӑ aparӑ dificultӑţi în respiraţie, care se vor prelungi şi dupӑ vindecare. Nu reprezintӑ un motiv de panicӑ, dar necesitӑ o serie de acţiuni pentru revenirea la normal: relaxarea corpului, cu respiraţii lente, fie în poziţie întinsӑ, fie în şezut şi aplecat deasupra unei mese, ori cu coatele pe genunchi. Învӑţarea respiraţiei diafragmatice: în poziţie relaxatӑ, inspiraţi cu o mânӑ pe abdomen, astfel încât doar acesta să se ridice şi expiraţi, odatӑ cu retragerea abdomenului. Repetaţi de câte 5 ori. Pauza de respiraţie este esenţialӑ ori de câte ori efortul de a respira în timpul unei activitӑţi devine prea mare: urcatul scӑrilor, exerciţii fizice etc. Atunci este nevoie de o întrerupere şi o relaxare a musculaturii prin respiraţie lentӑ.