Rubeola este de regulă inofensivă în rândul copiilor. Deseori trece neobservată, deoarece nu prezintă simptome vizibile. Pentru femeile gravide și copiii nenăscuți ai acestora, pericolul este major. Rubeola este una dintre bolile infecțioase ale copilăriei, fiind cauzate la fel ca și rujeola și varicela, de viruși, fără a fi însă la fel de contagioasă. Transmiterea se realizează prin căile respiratorii, prin strănut, tuse sau vorbire. Până la declanșarea bolii, trec însă 14-21 de zile. Persoanele bolnave sunt contagioase și cu o săptămână înainte, dar și după apariția infecției. La jumătate din infecțiile apărute în copilărie, boala trece neobservată, deoarece simptomele sunt aproape insesizabile.
Care sunt simptomele care ar putea apărea?
De cele mai multe ori boala începe cu simptome similare răcelii, cum ar fi tusea și coriza, eventual inflamații ale țesutului conjunctiv. Ganglionii din regiunea gâtului se umflă și încep să devină dureroși. După una sau două zile apare și erupția cutanată în spatele urechilor, care se extinde pe întreaga față, pe gât, pe brațe și pe picioare, iar apoi pe întregul corp.
Copiii fac febră, iar erupția este uneori însoțită de mâncărime: de cele mai multe ori însă nici nu se simt bolnavi. Erupția dispare după două sau trei zile. După infecție, imunitatea se menține pe viață.
Cum stabilește medicul diagnosticul?
Medicul încearcă să stabilească diagnosticul de rubeolă pe baza tabloului clinic al copilului, fapt care nu este întotdeauna foarte simplu, deoarece rubeola poate fi confundată cu alte boli ale copilăriei, în special la început, cum ar fi scarlatina sau pojarul.
Modul de tratare
Nu există un tratament specific. Sunt tratate simptomele ivite.
Complicații
Printre complicațiile rare, care însă devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, se numără inflamații la nivelul urechilor, la nivel cerebral și articular. Pericolul este major pentru femeile însărcinate: infecțiile transmise prin placentă pot provoca anomalii grave pentru făt (probleme cardiace, pierderea auzului, a văzului, retard mintal) și de asemenea pot cauza pierderi de sarcini sau nașteri premature. Frecvența și gravitatea diferă în funcție de momentul infecției din timpul sarcinii. Pericolul major se înregistrează în primele patru luni de sarcină.
Important:
- Un copil infectat nu trebuie să intre în contact cu o femeie gravidă care nu a suferit în trecut de rubeolă sau care nu este vaccinată.
- Femeile cu probleme de fertilitate trebuie să solicite realizarea unui test de sânge pentru stabilirea prezenței anticorpilor împotriva rubeolei și a unei vaccinări dacă este cazul.
Sarcina și rubeola
În cazul în care există suspiciuni că o femeie gravidă (nevaccinată) ar fi intrat în contact cu o persoană infectată, sau că ar fi deja infectată, este necesară realizarea imediată a unui test de sânge. Dacă rezultatele sunt pozitive, se recomandă administrarea imediată a unui preparat special cu anticorpi.
În plus se pot efectua controale pentru a stabili dacă s-a produs și infectarea fătului, prin metoda biopsiei corionice (revelarea de țesut din placentă) sau prin amniocenteză. Începând din săptămâna 22 de sarcină, poate fi testat și sângele din cordonul ombilical. Aceste controale pot fi efectuate doar de specialiști cu experiență.
Măsuri preventive
O protecție eficientă constă în vaccinarea încă din copilărie, atât pentru fete, cât și pentru băieți. Vaccinul antirubeolic este disponibil în combinație cu vaccinurile împotriva rujeolei și oreionului. De regulă, se administrează între lunile 12- 15 de viață, dar atunci când un copil urmează să fie introdus într-un colectiv de copii, vaccinarea ROR poate avea loc începând din luna a 9-a de viață. Următoarele vaccinări se realizează la 7-8 ani (clasa a I a), iar la 14 ani, în clasa a VIII a se vor revaccina numai fetele.
Important:
Pentru că nu există limită de vârstă, vaccinarea poate fi recuperată oricând. În plus, vaccinarea MMR se recomandă în unitățile prenatale și de asistență, cât și a celor de sugari și îngrijire a copiilor.
