De la ce vârstă aveţi primele amintiri ale copilăriei? Majoritatea oamenilor îşi amintesc acţiuni, evenimente, gânduri, vise abia de la 3-4 ani (amnezie infantilă), însă memoria, ca proces psihologic, funcţionează încă din primele luni de viaţă. Aşadar, de ce nu am avea amintiri chiar din acea perioadă, aşa cum atestă descoperirile unui studiu realizat de către Universitatea Yale din Statele Unite ale Americii?
Memoria episodică versus memoria statistică
Memoria episodică și memoria statistică (sau învățarea statistică) reprezintă două moduri fundamental distincte, dar complementare de procesare a funcţiei memoriei. Memoria episodică presupune codificarea și recuperarea rapidă a reprezentărilor detaliate, bogate în context, ale unor evenimente (o petrecere sau o excursie), permițând călătoria mentală în timp. În schimb, memoria statistică implică abstractizarea și suprapunerea caracateristicilor comune mai multor experiențe; permite învăţarea chipurilor, a obiectelor, dezvoltarea limbajului şi a mersului, pe baza tiparelor şi secvenţelor.
„Învățarea statistică se referă la extragerea structurii din lumea din jurul nostru, şi este de înțeles de ce învățarea statistică poate intra în joc mai devreme decât memoria episodică”, a declarat profesorul Turk-Browne de la Universitatea Yale, autorul principal al studiului.
Amintiri formate, ce nu pot fi accesate şi redate. De ce?
Studiul realizat de către cercetătorii universităţii Yale a investigat mecanismele memoriei episodice la sugari cu vârsta între 4 luni şi 12 luni, examinând activitatea hipocampului în timpul unei sarcini de recunoaștere vizuală. Cercetătorii au observat că cei mici recunosc imagini văzute anterior şi le privesc mai atent decât pe cele noi, activitatea hipocampului fiind direct legată de capacitatea sugarilor de a recunoaște imagini familiare.
Cu cât activitatea hipocampului era mai intensă în timpul vizualizării unei imagini noi, cu atât copilul o recunoștea mai bine când o vedea din nou mai târziu, fenomen mai pronunțat la cei de peste 12 luni. Acest lucru sugerează o dezvoltare treptată a hipocampului în procesul de memorare episodică.
Concluziile indică faptul că sugarii pot forma amintiri episodice mai devreme decât se credea, iar amnezia infantilă ar putea fi mai degrabă o problemă de accesare a amintirilor decât de incapacitate de a le forma.
„Caracteristica amintirilor episodice este că le poți descrie altora, dar acest lucru nu este posibil sugarilor pre-verbali”, explică profesorul Nick Turk-Browne, proces esenţial ce permite stocarea şi consolidarea amintirilor, aşadar amnezia infantilă devine o problemă de accesare şi recuperare a ceea ce există deja.
