Oreion: mai mult decât o boala a copilăriei

Oreionul, cunoscut și ca parotidită epidemică este o boală infecțioasă care afectează în primul rând copiii. Cu toate acestea, trebuie să rețineți că și adulții pot suferi de oreion. Simptomul tipic este întărirea obrajilor, produsă de o inflamație a glandelor parotide. De regulă oreionul este inofensiv, însă în cazul adolescenților și adulților boala este însoțită de complicații grave. De aceea se recomandă vaccinarea preventivă împotriva oreionului.

Ce este oreionul?

Oreionul este o boală virală contagioasă întâlnită peste tot în lume. Transmiterea virusului se face pe cale aeriană, prin picăturile de tuse, strănut și salivă, dar și prin contact direct, cum ar fi sărutul. Persoanele care au suferit odată de oreion devin imune pe viață împotriva virusului.

Perioada de incubație este de 2-4 săptămâni după infecție. Oreionul este deja contagios încă dinaintea manifestării primelor simptoame: de regulă, pericolul de infecție există deja după 7-9 zile de la observare primelor semne de boală.

Frecvența cea mai mare a bolii se înregistrează la copiii de 5-9 ani – fapt pentru care oreionul se numără printre bolile contagioase ale copilăriei, alături de rujeolă, rubeolă și varicelă. Deși poate apărea oricând în timpul anului, cele mai dese cazuri se înregistrează iarna și primăvara.

Simptomatologia oreionului 

În cazul unei treimi din bolnavi, oreionul se manifestă fără sau cu simptome nespecifice. Printre simptome se numără durerile de cap, de gât și de membre, pierderea poftei de mâncare și stare generală de oboseală. Deseori crește și temperatura corpului, fapt pentru care uneori oreionul este confundat cu răceala febrilă.

În timp ce simptomele generale de oreion se fac observate la declanșarea bolii, glandele parotide se inflamează ceva mai târziu, deseori cu intervale între cele două parți ale feței, formând umflături la nivelul obrajilor și uneori a ganglionilor limfatici de la gât. Aceste umflături nu permit întoarcerea capului și masticație și sunt deseori însoțite de dureri.

Pe lângă glanda parotidă, virusul poate ataca și alte organe cum ar fi pancreasul, testiculele, uneori chiar ovarele, glandele lacrimale, tiroida, rinichii și sistemul nervos central.

Oreion: posibile complicații 

La copii, oreionul este de cele mai multe ori lipsit de complicații. Însă atunci când se declanșează la vârsta adultă, consecințele pot fi grave.

• Inflamația meningelui (meningita): Meningita este una dintre cele mai dese complicații în rândul copiilor. Între 3-10% din copiii care se îmbolnăvesc de oreion, dezvoltă și meningită. Durerile puternice de cap și imposibilitate de mișcare a gâtului sunt câteva dintre acele simptome tipice ale bolii. Putem avea de-a face chiar și cu encefalite, mai rar însă. Dacă sunt afectați nervii cranieni, copiii afectați își pot pierde auzul sau chiar vederea.
• Inflamația testiculelor (orhita): Dacă oreionul se declanșează după perioada pubertății, urmările pot conduce la infertilitate. Inflamația testiculelor apare relativ frecvent în rândul tinerilor, fiind afectat unul din trei pacienți. Pericolul infertilității există și în rândul tinerelor, ca urmare a inflamației ovarelor, cazurile sunt însă mult mai rare decât în rândul băieților.
• Inflamația pancreasului (pancreatita): Pancreatita se poate manifesta prin scăderea poftei de mâncare, dureri în abdomenul superior sau scaune grase. Printre complicațiile mai rare ale oreionului se numără inflamația glandelor mamare (mastita) și inflamația mușchiului inimii (miocardita).

Oreion: diagnostic

Oreionul poate fi diagnosticat pe baza inflamării tipice a glandelor parotide. Dacă însă această inflamare nu se produce, prezența bolii poate fi stabilită prin anticorpi specifici împotriva oreionului, prezenți în sânge.

Tratamentul oreionului 

Virusul oreionului în sine nu poate fi combătut, însă tratamentul aplicat este unul simptomatic. Pot fi administrate medicamente antipiretice. Nu administrați copiilor medicamente care conțin acid acetilsalicilic, deoarece pot dezvolta sindromul Reye care poate fi fatal.

Glandele parotide umflate pot fi alinate cu comprese de ulei cald și o bună igienă orală. Unora le pot fi benefice compresele reci aplicate peste obrajii umflați. Pentru a reduce durerile din timpul masticației, se recomandă consumul de alimente moi, pasate. Evitați băuturile acre, în caz contrar glandele salivare vor produce mai multă salivă.

Dacă apar complicații, adresați-vă imediat medicului, acesta va decide asupra următoarelor măsuri de tratament. Pentru complicațiile severe cum este meningita, este necesară internarea în spital.

Protecție împotriva oreionului prin vaccinare 

Împotriva oreionului există un vaccin deosebit de eficient, care le este administrat copiilor, de regulă între lunile 12- 15 de viață. Acest vaccin face parte dintr-o combinație de vaccinuri împreună cu cele împotriva rujeolei, a parotiditei epidemice, a rubeolei și a vărsatului de vânt. Cea de-a doua vaccinare se efectuează între cea de-a 15 și a 23-a lună de viață. Între vaccinări trebuie respectată o pauză de minim patru săptămâni. Vaccinul împotriva oreionului este unul viu și constă din agenți patogeni atenuați.

Din rândul copiilor nevaccinați, în jur de 90% se îmbolnăvesc până la vârstă de 15 ani. În România, numărul cazurilor de oreion este relativ crescut, deoarece vaccinarea copiilor nu a devenit o măsură de rutină.

Îmbolnăvirea în ciuda administrării vaccinului 

Există situații foarte rare de îmbolnăvire cu oreion în rândul persoanelor vaccinate, fapt posibil atunci când vaccinarea nu are efectul scontat, ca urmare a depozitării necorespunzătoare a vaccinului sau a unei scăderi generale a sistemului imunitar.

În prezent, vaccinările împotriva oreionului se produc în două etape, astfel că boala în rândul celor vaccinați apare foarte rar. Cea de-a doua vaccinare nu constituie o reîmprospătare ci un al doilea vaccin prin care se dorește combaterea acelor cazuri soldate cu eșec în timpul primei încercări.

Oreion în rândul adulților

Adulții sunt mai puțin afectați de oreion decât copiii. Deoarece majoritatea adulților au fost vaccinați sau au fost infectați cu virusul în copilărie, fapt care conferă imunitate pe viață. Numai 10% din persoanele nevaccinate nu dezvoltă boala în timpul copilăriei și astfel riscă să se infecteze ca adulți. În cazuri foarte rare este posibilă și o a doua infecție. Spre deosebire de copii, infectarea cu oreion poate determina deseori complicații la adulți. 

Oreion în timpul sarcinii

Îmbolnăvirea de oreion în perioada sarcinii, în special în primele luni de sarcină, poate conduce la avorturi spontane. Nu există date care să confirme implicațiile oreionului în nașterile înainte de termen sau anomalii în dezvoltare fătului.

Nou-născuții sau sugarii, a căror mame au fost deja infectate, nu se pot îmbolnăvi, fiind protejați de anticorpii mamei timp de câteva luni.