Ponoarele, intre sacru si profan

Ponoarele, intre sacru si profan
Iarna aceasta ne vom lupta cu incertitudinea, cu nehotӑrârea şi cu dorinţele greu de îndeplinit despre cӑlӑtorii nerealizate sau mult aşteptate, explorӑri de locuri noi sau revederea locurilor dragi. Pentru noi, o astfel de atracţie irezistibilӑ este comuna Ponoarele, cu tot ce o înconjoarӑ: de la Podul lui Dumnezeu, la Câmpurile cu lapiezuri, multitudinea de legende şi oamenii primitori şi prietenoşi, care întregesc acest peisaj mirific.


Cum ajungem la Ponoarele?

Comuna Ponoarele este situatӑ între Baia de Aramӑ şi Drobeta Turnu Severin, în judeţul Mehedinţi, pe un drum pitoresc, cu peisaje splendide, asfaltat în totalitate, ce poate fi parcurs în orice moment al anului. Excursii de o zi se pot face din localitӑţile situate în zonӑ, însӑ dacă veniţi aici de la o distanţӑ mai mare de 150 de kilometri vӑ recomandӑm sӑ vă cazaţi la o pensiune, pentru a putea explora în voie obiectivele turistice din împrejurimi.


Atracţii turistice

Principala atracţie a comunei este Podul lui Dumnezeu, situat chiar în centrul comunei. Foarte multe legende se împletesc în jurul acestei masive arcade de piatrӑ, peste care trece şoseaua principală. Cea mai cunoscutӑ spune cӑ lui Dumnezeu i-a fost milӑ de locuitorii din zonӑ, ce nu puteau trece Valea Pragului, din cauza dracului, care sӑlӑşluia în peştera de la Pod, şi l-a alungat. Atunci, tavanul peşterii s-a prӑbuşit, Dumnezeu realizând acest pod pentru oameni. În fuga sa, diavolul a ieşit prin Lacul Zӑtonul Mare şi a zgâriat stâncile cu ghearele sale, lӑsând urme adânci, care se vӑd şi astӑzi. Cel mai bun unghi din care puteţi privi Podul lui Dumnezeu este dinspre Valea Turcului.

O altӑ legendӑ ce face parte din mitologia Ponoarelor îl localizeazӑ aici pe Iovan Iorgovan, în aşteptarea luptei sale cu Hidra. Iovan îşi ascute sabia pe o stâncӑ, determinând prӑbuşirea sa şi formarea podului. Se spune cӑ apoi voinicul a urmӑrit creatura înspӑimântӑtoare cu şapte sau cinci capete în sus, pe Valea Cernei, şi, în cele din urmӑ, a rӑpus-o.

Peştera Ponoarele sau Peştera Podului este situatӑ sub dealul cu acelaşi nume, între lacurile Zӑtonul Mare şi Zӑtonul Mic, fiind creatӑ de apele acestor lacuri. Intrarea, sub forma unei arcade seamӑnӑ foarte mult cu cea a Podului lui Dumnezeu, iar interiorul, cu o lungime de 734 de metri, este în mare parte inundat de apele lacului. Peşterea reprezintӑ adӑpost pentru mai multe specii de lilieci, ocrotiţi de lege. Accesul în peşterӑ se poate face doar în prezența custodelui.

Câmpurile cu lapiezuri se întind spectaculoase în partea de sud-est a Podului lui Dumnezeu, fiind strӑbӑtute de apa Zӑtonului. Aici se spune cӑ a ieşit Diavolul şi a lӑsat urmele ghearelor sale pe stânci. În realitate, este vorba despre apӑ, care a brӑzdat şanţuri lungi chiar şi de 4-5 metri în calcare. Aici întâlnim Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei, douӑ întinderi de stânci joase, parcӑ aşezate cu mâna. În zare strӑluceşte Lacul Zӑtonul Mare, iar întreaga privelişte pare ruptӑ din basme, mai ales cӑ aceasta poartӑ şi denumirea de Lacul Fantomӑ. Uneori, în verile aride, lacul seacӑ în totalitate, iar pe fundul sӑu se poate vedea pӑmântul arid şi plin de adâncituri tipice pentru relieful carstic.

Un traseu splendid se poate face pornind de la şcoala din centrul comunei Ponoarele, pe Valea Morilor, pe o potecӑ marcatӑ ce conduce drumeţii cӑtre Pӑdurea de liliac, o rezervaţie botanicӑ, ce surprinde prin abundenţa de liliac parfumat, mai ales la începutul lunii mai. Pe drumul spre pӑdure se aflӑ Moara Crӑcucenilor, ultima moarӑ pӑstratӑ din cele 8 mori de lemn existente pe vremuri, utilizate pentru mӑcinarea tradiţionalӑ porumbului şi a grâului cu ajutorul apei repezi, ce curge în apropiere. Mai sus veţi gӑsi Steiul Ponorii, o stâncӑ masivӑ din calcar, ce adӑposteşte douӑ peşteri încӑrcate de legende şi mituri strӑvechi despre comori şi haiduci: Peştera Soimului şi Peştera lui Ilie Hoţul. La baza stâncii se aflӑ izvorul ce devine, ceva mai jos, Râul Ponorii sau al Morilor, precum şi Bisericuţa de sub Stei, cu hramul Sfântul Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Nicolae. Legenda spune cӑ aceasta a fost ridicatӑ în secolul al XIV-lea de cӑtre cӑlugӑrul Nicodim, izgonit de localnici şi întemeietorul Mӑnӑstirii Tismana. Bisericuţa este construitӑ din lemn de stejar, cu un pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn, iar în faţa ei se întrezӑresc câteva pietre funerare, din vechiul cimitir de altӑdatӑ.

Dealurile Ponoarelor sunt îmbietoare şi atractive în orice sezon v-aţi afla aici. Iarna, copiii şi tinerii le dau viaţӑ cu râsete, jocuri, colinde, urӑturi şi le brӑzdeazӑ cu pârtii fӑcute de sӑniuţe. Primӑvara şi vara, vegetaţia inundӑ întregul peisaj, iar parfumul florilor devine irezistibil, însӑ toamna, bogӑţia de culori şi nuanţe ruginii este una încântӑtoare pentru privire.

Descoperire plӑcutӑ,

Echipa i-Tour