Pe urmele sasilor din Bistrita

Pe urmele sasilor din Bistrita

Căutând sașii din Bistrița, am descoperit, de fapt, un oraș vibrant, cu un mozaic cultural unic în România și o valorizare a patrimoniului istoric mai rar întâlnit. Un oraș care te invitӑ sӑ-i descoperi nu numai centrul, ci și cartierele rezidențiale, parcurile și dealurile din împrejurimi, prin mici artificii de imagine. Haideți cu noi!

 

Istoria orașului

Siebenbürgen sau cele “şapte cetӑţi” este denumirea dupӑ care a fost cunoscutӑ Transilvania încӑ din Evul Mediu, datoritӑ oraşelor fondate de coloniştii saşi strӑmutaţi aici cu scopul de a apӑra graniţele de rӑsӑrit ale Regatului Ungar, începând cu secolul al XII-lea: Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea şi Bistrița. Datoritӑ poziţionӑrii sale strategice, pe malul Râului Bistriţa şi la poalele Munţilor Rodnei, oraşul Bistriţa, devine, ulterior marii invazii a tӑtarilor din 1241, oraş liber regal, primind o serie de privilegii atât din partea regelui Carol Robert de Anjou, a reginei Elisabeta, cât şi a regelui Ludovic de Anjou. De la cel din urmӑ, oraşul preia şi stema regalӑ, utilizatӑ ca blazon: struţul cu potcoavӑ în cioc, pe care bistriţenii şi turiştii îl pot vedea şi astӑzi din loc în loc, prin vechea cetate. Locuitorii burgului medieval îşi pot, astfel, construi fortificaţii, întreţinând o armatӑ proprie, îşi pot alege jude, iar negustorii au dreptul de liberӑ trecere şi de comercializare a produselor proprii. Meşteşugarii saşi, constituiţi în bresle au participat la ridicarea zidurilor şi a turnurilor de apӑrare, fiecare breaslӑ având propriul turn. În prezent, se mai pӑstreazӑ doar Turnul Dogarilor şi porţiuni din ziduri. Cel mai fascinant, însӑ, este sistemul defensiv, realizat din pasaje înguste, ce fӑceau legӑtura între ziduri şi centrul cetӑţii, ce adӑposteşte şi astӑzi Biserica Evanghelicӑ, precum şi o serie de clӑdiri de patrimoniu.

Din secolul al XIX-lea oraşul începe sӑ se modernizeze, cu ocazia inaugurӑrii primei cӑi ferate, a telegrafului şi a reţelei de telefonie. Întoarcerea armelor din cel de-Al Doilea Rӑzboi Mondial a determinat exodul saşilor, iar perioada comunistӑ aduce un declin în viaţa culturalӑ şi socialӑ a oraşului, investiţii masive fiind realizate în industrializare şi construcţia de blocuri de locuinţe, iar după anul 1990, oraşul intrӑ într-un con de umbrӑ. Din fericire, ultimii ani au readus strӑlucirea de odinioarӑ a burgului transilvӑnean!

 

Obiectivele istorice

Vom începe cu Biserica Evanghelicӑ, ce deţine cel mai înalt turn medieval din România şi este cel mai important şi impresionant monument de arhitecturӑ din oraşul Bistriţa şi singura bisericӑ din România în al cӑrui turn se poate ajunge cu liftul. Deține, probabil, una dintre cele mai încӑrcate dintre istoriile bisericilor, find lovitӑ de incendii devastatoare, reconstruitӑ şi este învӑluitӑ, încӑ, într-o minunatӑ aurӑ de mister. Biserica Evanghelicӑ din Bistriţa a fost edificatӑ în a doua jumӑtate a secolului al XIV-lea, în stil romanic, cu lucrӑri ulterioare şi modificӑri succesive în stiluri ulterioare: gotic, renascentist şi neogotic. În anul 2008 un incendiu a distrus turnul bisericii, urmând a fi reconstruit şi dotat cu un lift modern din sticlӑ, ce duce turiştii în vârful sӑu, un punct de observaţie şi belvedere fantastic. În prezent, biserica este în renovare, însӑ din orice direcţie aţi privi-o, este extrem de impresionantӑ.

În stânga bisericii, se aflӑ Ansamblul Sugӑlete, cel mai vechi ansamblu arhitectural, ce își are originile acum aproape 600 de ani, după ce regele Ludovic de Anjou a permis sașilor bistrițeni sӑ organizeze târg. Aceștia au ridicat case cu parter retras și etaj sprijinit pe piloni groşi din piatră, cu porticuri boltite, sub care negustorii sӑ își etaleze marfa. În ziua de astăzi, bolţile Sugӑletelor apără de ploaie și vânt, dar şi de razele arzătoare ale soarelui, iar fațadele șoptesc povești despre un trecut demult apus.

Centrul german “Casa Argintarului” Bistriţa, situat pe strada Dornei, ceva mai sus de Ansamblul Sugӑlete, astăzi monument de arhitecturӑ renascentistӑ, muzeu şi centru cultural. Casa a aparținut breslei aurarilor, are o vechime impresionantӑ și a fost salvată de la demolare de către istoricul Nicolae Iorga. Se poate vizita, sub îndrumarea ghidului pasionat de istoria și valorile orașului sӑu.

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud este, cu siguranțӑ, o surprizӑ de proporții pentru oricine îi calcă pragul. Muzeul este adăpostit în fosta cazarmӑ a Regimentului 63 Infanterie, clădire ce dateazӑ din anul 1898 și are secții de etnografie - artă populară, științele naturii, artă plastică, colecția de gravură, istorie, arheologie. Vӑ recomandӑm sӑ vizitaţi muzeul în prima parte a zilei, sӑ priviți cu atenție exponatele, sӑ vizitaţi casa tradiționalӑ strămutată aici din comuna Șanț şi sӑ ascultați cutia muzicală ce datează de acum 300 de ani.

Pasajele și traseele culturale

Poate unul dintre cele mai atractive și mai jucăușe moduri de a explora orașul este prin parcurgerea pasajelor, aproape secrete, cu nume de bresle. Pasajele au fost restaurate și fiecare expune câte o macheta cu descrierea unei perioade diferite din istoria oraşului, de la fondarea sa de către sași pe un deal de lângă Râul Bistrița, dezvoltarea, decăderea și reconstrucția burgului, evoluția stilurilor arhitecturale și modul în care societatea a evoluat. Veți traversa orașul nu numai în timp, ci și în spațiu, și veți pătrunde pe tӑrâmuri nebănuite. Apoi, veți afla că pașii v-au fost purtați pe trasee tematice și veți ajunge, poate, în Piața Mică sau în Parcul Municipal.

Bistrița, acest burg medieval care renaște la fiecare câțiva ani, mereu viu și contemporan, va putea uimi oricând vizitatorii dornici de cunoaștere. Așadar, noi vӑ dorim...

Descoperire plăcută,

Echipa i-Tour