Sanatatea emotionala a adolescentilor

Diana Amza, Psihoterapeut

Adolescenții. Ce îi face oare atât de imprevizibili, de reactivi? Ce puteți face, ca adulți, în relație cu ei, pentru a asigura o evoluţie armonioasă? Poate că de multe ori ați fost surprinși să aflați că un adolescent care excelează în domeniul învățării, are totuși reacții impulsive, emoții intense, comportamente riscante. Acesta pare uneori să fie incapabil să discearnă consecințele pe termen lung fiind prins într-un carusel emoțional „aici și acum”.

În fapt, abilitățile cognitive ale adolescenților (atenție, capacitate de memorare, analiză și sinteza informațiilor) nu au legătură cu abilitatea de a judeca și anticipa, cortexul prefrontal fiind în dezvoltare. Abia în jurul vârstei de 25 de ani se poate vorbi de o maturizare a acestuia, iar până atunci, amigdala cerebrală, centrul emoțiilor, deține rolul central în luarea deciziilor și reacțiile comportamentale.

Problemele cu care se confruntă adolescenții sunt variate, dintre ele enumerăm mai jos doar câteva, pentru a înțelege că universul lor interior poate fi afectat din direcții la care adulții nici nu se gândesc:

• Probleme de identitate - nu știu cine sunt, mă caut pe mine.
• Probleme ale imaginii de sine - mă detest, nu îmi place de mine, cred că sunt prea slab sau prea gras.
• Probleme emoționale – mă simt furios, iritabil și nu știu ce să fac cu atâtea impulsuri.
• Probleme relaționale – sunt într-o relație abuzivă, manipulativă, colegii mă agresează la școală, nu mă simt în siguranță, nu știu să pun limite și să mă apăr, vreau să mă simt inclus.
• Probleme comportamentale – abuzez de alcool, droguri.

Ce puteți face ca părinte de adolescent?

• Regula de aur: Conectare înainte de corectare!

1. Cultivați o relație bună! Petreceți mai mult timp ascultând ce vă povestește, decât chestionând sau oferind sfaturi. Întrebați înainte dacă vor să audă părerea sau experiența dumneavoastră legată de un subiect – de cele mai multe ori vor spune da și, în plus, vor simți că spațiul lor psihologic este respectat.
2. Creați o punte de legătură prin activități sau pasiuni comune. Împărtășiți-i entuziasmul pentru un domeniu care îi place, arătând astfel că ei sunt importanți pentru dumneavoastră.
3. Întrebați-i mai des ce parere au despre diferite situații. Contextele de învățare sunt pretutindeni. Poate fi vorba de o știre, un film, de subiectul unei cărți sau de lucrurile pe care le puteți observa împrejur. Aduceți în discuție consecințele acțiunilor (Ce ai observat că s-a întâmplat? Ce urmări au fost? Cum crezi că va fi peste o zi? Dar peste o lună?), astfel încât această legătură să fie exersată mai des.
4. Amintiți-le adolescenților că sunt capabili, puternici și buni. Din cauza faptului că aceștia sunt marcați de emoții, evenimentele pot căpăta proporții catastrofice și se pot găsi în situația în care pierd speranța. Învățați-i să cunoască puterea personală și să rezolve probleme, subliniind impactul pozitiv pe care implicarea lor a avut-o în remedierea unor situații. „Colegul tău s-a liniștit când tu ai...”, „A mai fost o situație asemănătoare și până la urmă nu a fost ceva devastator, țin minte că ai făcut...”
5. Conectați-i la valori. Ce este mai bine aici? Ce e important pentru tine? Ce-ți spune conștiința ta să faci? Cum ai fi tu împlinit?
6. Înainte de a purta o discuție delicată, țineți minte regula de bază: conectare înainte de corectare! Poate că a întârziat fără să vă anunțe, poate că nu și-a făcut partea de treburi, poate că l-ați surprins având un comportament neplăcut. Începeți prin  a stabili atmosfera de încredere, arătând empatie pentru situația lui. Folosiți un ton cald și calm. „Înțeleg că ai petrecut mai mult timp cu grupul astăzi. Cum te-ai simțit cu ei? Ce ți-a plăcut? Îmi dau seama că a fugit timpul, și mie mi se întâmplă uneori. Mi-a fost teamă pentru tine. Data viitoare, vino la timp sau anunță-mă dacă intervine ceva. E important pentru mine să știu că ești în siguranță.”
7. Fiți un model. Acest lucru înseamnă să aveți un bun control asupra propriilor impulsuri și emoții. Chiar dacă vă simțiți indignat sau înfuriat, amintiți-vă că sunteți cel mai apropiat model de comportament pentru adolescent, și că acesta învață în primul rând de la dumeavoastră gestionarea emoțiilor. Puteți verbaliza starea pe un ton cât se poate de neutru: Uite, acum mă simt tare furios în interiorul meu....  O să mă liniștesc, inspir, expir... Bun, e mai bine. Acum putem discuta.”
8. Oferiți contexte de dezvoltare. Direcționați adolescentul către activități pro-sociale, constructive, în care să își valorifice și să își dezvolte abilitățile și pasiunile. Experimentând mai multe medii, acesta va cunoaște mai multă lume și nu va mai depinde de un singur mediu social pentru a satisface nevoia de apartenență la un grup, sporind șansele de a găsi modele, mentori și prieteni. Astfel, este susținută puterea lui de a compara și selecta mediile sociale în care dorește să rămână.

Așa cum se poate observa, în perioada adolescenței, rolul părintelui se schimbă, de la cel „directiv”, util copilului mic, la cel de „însoțire și ghidare”. Acest rol implică un spor de răbdare, de tact și compasiune din partea părinților – deseori o gimanstică emoțională, care, bine făcută – va reprezenta un punct de reper pentru adultul în devenire.