Beneficiile animalelor de companie
Încă de mici, copii se simt atrași de animale, iar interacțiunea sub formă de joacă sau de manifestare a afecțiunii cu acestea pare că îi ajută să se relaxeze, să se amuze și să se liniștească. În fapt, beneficiile deținerii unui animal de companie în copilărie și adolescență sunt mult mai variate, indiferent dacă este vorba de un câine sau o pisică, un cal sau un iepure, un hamster sau alte rozătoare.
Deși există studii științifice limitate cu privire la animalele de companie și impactul lor asupra bunăstării emoționale, cognitive, sociale, educaționale și comportamentale, un studiu sistematic care a inclus 22 de cercetări (Purewal et al, 2017), ne indică beneficiile faptului de a avea un animal de companie la vârsta copilăriei. Printre acestea, se numără:
- Reglarea emoțiilor – copilul apelează la animalul de companie atunci când se simte trist, singur, furios sau fericit, iar interacțiunea cu acesta (joacă, mângâiere) duce la scăderea hormonilor specifici stresului și creșterea nivelului de oxitocină, resimțită ca siguranță, dragoste, calm, liniștire și bună dispoziție;
- Combaterea sentimentelor de singurătate (ca atunci când părinții nu pot acorda atenție copilului);
- Creșterea stimei de sine (prin încrederea în abilitățile de a conduce, de a îngriji și de a se descurca cu o mică sursă de imprevizibil), dar și a încrederii în sine și a sentimentului de valoare personală, efecte benefice în special pentru cei care se confruntă cu anxietate, depresie sau probleme comportamentale, inclusiv în perioada adolescenței;
- Stimularea dezvoltării cognitive – prin stimularea comunicării verbale, joacă și rezolvare de probleme;
- Dezvoltarea empatiei cognitive (a abilității de a vedea lucrurile și din perspectiva animalului de companie, ca atunci când copilul înțelege că acestuia îi e frică de un anumit obiect, sau că acesta cere hrană când se așază lângă vas);
- Dezvoltarea empatiei și responsivității afective – înțelegerea emoției pe care animalul de companie o simte, precum bucurie la revedere sau iritare la anumiți stimuli, și adaptarea răspunsului la aceste emoții;
- Dezvoltarea abilităților sociale (relaționare și joacă socială);
- Numărul mai mare de prieteni, comparativ cu cei care nu dețin un animal de companie – prin crearea unui pretext pentru socializare, dar și prin consolidarea încrederii în sine și a curajului de a iniția discuții, de a stabili relații.
În concluzie, interacțiunea regulată cu animalele de companie contribuie la o dezvoltare armonioasă și la o parcurgere mai lină a perioadelor dificile, fapt care poate atârna mai greu în balanța deciziei decât eforturile de îngrijire. Iar copiii vor fi, cu siguranță, încântați!
Referinte:
Purewal, R., Christley, R., Kordas, K., Joinson, C., Meints, K., Gee, N., & Westgarth, C. (2017). Companion Animals and Child/Adolescent Development: A Systematic Review of the Evidence. International journal of environmental research and public health, 14(3), 234. https://doi.org/10.3390/ijerph14030234
