Maramureşul este mereu fermecător, nu doar pentru bisericuţele sale de lemn, care se iţesc semeţe şi anunţă fiecare sat pitoresc, bastioanele şi muzeele din oraşe sau pentru obiceiurile păstrate cu sfinţenie, ci mai ales pentru natură. În lunile cele mai toride, munţii şi pădurile seculare ale Maramureşului te fac să uiţi de căldură, te îmbie cu zmeură, afine şi mure, cu poteci răcoroase şi cu izvoare cristaline. Pornim?
Munţii Gutâi – puţină geografie
Munţii Gutâi reprezintă o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, având cele mai înalte vârfuri din regiune, care ajung la peste 1400 de metri altitudine. Fac parte din lanţul muntos vulcanic Vihorlat-Gutâi-Harghita, dezvoltat aproape integral pe teritoriul României. La poalele Munţilor Gutâi, înspre vest, se află oraşul Baia Mare, iar pe culmile lor înalte, staţiunile montane şi domeniile schiabile Șuior şi Cavnic. Însă, cum e vară, nu vom vorbi despre schi, ci despre spectaculoasa rezervaţie naturală de pe teritoriul Munţilor Gutâi: Creasta Cocoşului.
Nu degeaba a fost denumit vârful aflat la o altitudine de 1.428 metri, Creasta Cocoşului. El mai este cunoscut şi ca Pana Cocoșului, Tifăria Gutâiului, Piatra Mare sau Țurana Gutâiului. Este foarte uşor să deosebeşti vârful stâncos şi încreţit, similar crestei unui cocoş.
Rezervaţia Creasta Cocoşului a fost înfiinţată în anul 1954 şi este o arie naturală protejată din categoria monumente ale naturii. Se întinde pe o suprafaţă de 50 de hectare şi reprezintă adăpost pentru specii de animale ocrotite, printre care acvila de stâncă sau acvila aurie (Aquila chrysaetos), uliul (Accipiter nisus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), codobatura vânătă (Motacilla cinerea), dar şi mamifere obişnuite pentru pădurile noastre: cerb, căprioară, lup cenușiu, mistreț, vulpe, râs. În funcţie de anotimp şi de zona în care vă aflaţi, aţi putea zări chiar şi salamandre – le plac locurile umede, de lângă pâraie! Atenţie la viperele ce pot fi în zona stâncoasă! Speciile de arbori, arbuşti şi flori sunt de o mare diversitate şi, mai ales pe final de vară, arbuştii fructiferi îi răsplătesc pe turişti cu afine, mure şi chiar merişoare.
Și cum rezervaţia se află în partea superioară a muntelui, departe de şosea, pentru a ajunge la ea vom parcurge, împreună, un traseu splendid, ce porneşte din Pasul Gutâi şi ajunge sus, pe munte.
Traseul către Creasta Cocoşului
Traseul, marcat cu bandă roșie, începe de la popasul Hanul Pintea Viteazul, din Pasul Gutâi. După ce aţi parcurs sinuoasele serpentine care urcă până la 987 de metri altitudine, de pe DN18 (drumul care face legătura între Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei), lăsaţi maşina în parcarea semnalizată şi porniţi pe jos. Întregul traseu se poate parcurge în 4-5 ore, cu aproximativ 2.5 – 3 h ore la dus. Acest timp include şi scurte opriri pentru o gustare, fotografii şi studierea panourilor informative montate în anumite puncte de interes.
Traseul este superb, străbătut de păduri de fagi, mesteceni si poieni întinse, care oferă panorame splendide asupra culmilor învecinate, a Domeniului Schiabil Șuior şi chiar, dintr-un punct, spre Baia Mare şi Baia Sprie. Acesta se numeşte Poiana Boului. Pe o bună parte din traseu suntem însoţiţi de un pârâu, foarte binevenit pentru răcoarea sa, în zilele mai călduroase, când până şi pădurea este însetată. Urmează să parcugem o parte din Drumul Măriuţii, vechea cale a poştalionului utilizată încă de pe vremea împărătesei Maria Tereza.
De aici, traseul începe să urce uşor, iar ceva mai sus chiar în mod abrupt, cărarea fiind mărginită de o balustradă. Când se termină balustrada, începe urcuşul direct pe stânci, traversări ale unor izvoare şi multe tufe de afine. Deci trebuie să ajungeţi până spre cota 1300, pentru a avea acces deplin la aceste mici bijuterii atât de dulci şi de apetisante, alături de merişoarele acrişoare şi răcoritoare.
În curând, Creasta Cocoşului se va arăta falnică şi veţi ajunge pe platoul de la poalele sale, de unde se deschid prespective ameţitoare spre sud, către Baia Mare, Baia Sprie şi Cavnic, centrul turistic Mogoşa şi Complexul Şuior, iar spre nord veţi putea zări tăurile de munte Chendroaiei şi Morărenilor. Dacă vă ţin picioarele şi timpul vă permite, traseul marcat vă duce chiar până la tăuri şi turbăria formată în zona lacului glaciar, dar trebuie să mai adăugaţi aproximativ o oră pentru această experienţă. Creasta stâncoasă este greu accesibilă, însă constituie un teren perfect pentru escaladă, aviz celor experimentaţi.
Traseul este mediu, atât ca lungime, cât şi ca dificultate, însă cu o condiţie fizică bună se poate realiza, chiar şi de către copii, aşa cum ne-au demonstrat cele câteva familii cu micuţi de 7-8 ani, pe care le-am întâlnit la baza Crestei.
Legenda lui Pintea Viteazul şi a Drumului Măriuţei
Unul dintre vechile drumuri ale Maramureşului istoric, de pe vremea când făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, poate fi parcurs şi astăzi, pe traseul spre Creasta Cocoşului. Acesta făcea legătura între zona de nord a Maramureşului cu Baia Mare, trecând pe sub Creasta Cocoşului. Legenda spune că haiduci precum Pintea Grigore Viteazul, au prădat deseori carele cu sare şi poştalionul, care mergeau spre Baia Mare sau chiar spre Imperiu, speriind trupele Împărătesei Maria Tereza, de la care şi-a luat numele.
Descoperire plăcută,
Echipa i-Tour
-min-crop_330_330.webp)
