Alimentația pe fond emoțional – cum o recunoaștem și tehnici de gestionare

Oamenii apelează la diferite strategii pentru a evita sau a minimaliza impactul emoțiilor, iar printre acestea se numără și alimentația pe fond emoțional. Pe principiul „orice e îngăduit, dar nu totul e de folos”, hrănirea ca răspuns la emoții poate fi eficientă pentru reechilibrarea emoțională în anumite contexte, la fel cum poate deveni periculoasă pentru sănătate atunci când este folosită frecvent și devine rutină.

Ce declanșează alimentația pe fond emoțional?

La nivel situațional, orice emoție pe care Eul nu o poate gestiona satisfăcător poate declanșa mâncatul impulsiv: stresul, frica, tristețea, plictiseala, chiar și bucuria, dorul, relaxarea.

La nivel general, alimentația pe fond emoțional este un comportament învățat, de cele mai multe ori cu rădăcini în copilărie, în nevoile de siguranță și iubire neîmplinite și compensate material.

Câțiva pași pentru a stopa alimentația emoțională:

1. Identificați tipul de foame pe care îl resimțiți. Propuneți-vă să vă hrăniți doar când apare senzația fiziologică de foame și observați și numiți foamea emoțională.
2. Întrebați-vă deseori când vă pregătiți să mâncați: „Chiar îmi e foame fizică, sau vreau să mă simt altfel?”
3. Identificați situația și gândurile care vă declanșează emoțiile care duc la aceste comportamente: poate fi vorba de o discuție în contradictoriu, dificultăți de relaționare sau la muncă, însoțite de modul dumneavoastră de interpretare a acestor situații („sunt neputincios”, „sunt în pericol”, „nu știu ce să fac”).
4. Înlocuiți acel „mi-e foame” automat cu ceea ce este de fapt: „simt tristețe/ furie/ plictis/ dezamăgire și am nevoie să mă simt în siguranță și de acceptare, iubire, conectare”.
5. Propuneți-vă să dezvoltați alte strategii înlocuitoare, mai sănătoase și mai adaptate la nevoile dumneavoastră emoționale, precum a suna un prieten, a ieși din casă la o plimbare, a vă ocupa timpul cu alte activități constructive (a face ordine), a asculta muzică sau a citi o carte, a vă juca cu animalul de companie, a căuta în mod proactiv să vă informați asupra problemelor care vă preocupă și a căuta soluții și alternative.
6. Oferiți-vă timp pentru a sta cu dumneavoastră, practicând reflecția personală, scrierea în jurnal, mindfulness-ul.

Recăderile în vechile tipare de comportament pot să apară, și acest lucru este chiar de așteptat. Pregătiți-vă pentru astfel de momente cu răbdare, compasiune și non-judecată. Faptul că ați avut succese punctuale contează mai mult decât credeți în schimbarea tiparului: nu doar că ați rărit comportamentul de alimentație emoțională, dar și motivația dumneavoastră rămâne. Știind că recăderile fac parte din schimbare, reveniți la pașii de mai sus cu perseverență!