Valori hepatice crescute

Afecțiunile hepatice constau în deteriorarea celulelor ficatului, fapt deseori vizibil doar în sânge. Astfel, un indiciu al deteriorării, respectiv al îngreunării funcționarii ficatului, valorile hepatice sunt mereu sau frecvent crescute. Deși aceste celule hepatice mor cu timpul și într-un organ sănătos, ele sunt înlocuite cu altele noi, însă în cazul unei boli hepatice, această moarte a celulelor poate fi prea mare inclusiv în cazul unui organ precum ficatul, care se poate regenera. Atunci când boala hepatică se extinde peste mai mulți ani, daunele se pot transforma în ciroza a ficatului, fiind afectate astfel funcții importante cum ar fi metabolismul, digestia și sistemul imunitar, toate restricționate puternic în cazul afecțiunilor hepatice.

Valori hepatice crescute fără a fi însoțite de păcate ale tinereții 

Bolile ficatului nu constituie un fenomen marginal: oricine poate suferi de acestea, chiar și cei care nu consumă alcool. Valorile hepatice crescute nu constituie un „delict cavaleresc", ci un indiciu al unei boli. Atunci când aceste valori cresc, este necesară stabilirea eventualului consum de alcool, dar și a bolilor virale, cum ar fi hepatita B și C. Obezitatea, diabetului, fierul în exces, afecțiunile sistemului imunitar, medicamentele și substanțele toxice din mediul de lucru pot constitui posibile cauze ale creșterii valorilor.

Care sunt bolile posibile?

În ciuda părerii larg răspândite, alcoolul nu este singura cauză a afecțiunilor hepatice.

Bolile ficatului pot fi clasificate după cum urmează :

• Inflamație virală a ficatului (hepatita virală)
• Bolile toxice
• Bolile autoimune
• Bolile metabolice

1. Hepatitele virale 

Cele mai cunoscute inflamații provocate de virus sunt hepatita A, B și C. Căile de transmitere ale acestor boli sunt deseori confundate.

• Hepatita A este o boală a călătoriilor care se transmite în special prin consumul de alimente contaminate. Pentru că se vindecă mereu de la sine, este considerată cea mai inofensivă formă dintre hepatitele virale. Problemele pot apărea în cazul persoanelor în vârstă, a bolnavilor cronic și a persoanelor cu sistemul imunitar slăbit.
• Hepatita B este contagioasă, fiind transmisă prin toate fluidele corpului (sânge, salivă, lacrimi, secreții vaginale, spermă). Contactele sexuale neprotejate, piercingul, tatuajele dar și contactul cu sângele infectat pot fi contagioase. Un alt risc este cel al transmiterii hepatitei B de la mamă la copil, la naștere. În cazul persoanelor adulte, infecția acută cu virusul hepatic B se vindecă în 95–98 % din cazuri, astfel că doar 2–5 % ajung în stadiul cronic. În cazul persoanelor cu sistemul imunitar deficitar (ex: bebeluși, persoane în vârstă, bolnavii cronici) cronicizarea este mai frecventă.
• Hepatita C este puțin infecțioasă în viața de zi cu zi. Riscul de transmitere sexuală este redus în comparație cu cel al hepatitei B și depinde de practicile sexuale. Infecțiile sunt produse în special în cazul contactului direct cu sângele infectat spre exemplu leziuni, consumul de droguri intravenoase, piercing, tatuaje, ace de acupunctură, igienă deficitară cu instrumentele medicale. Dacă nu este tratată, 50-80% din cazurile de hepatită C se cronicizează. Tratamentul hepatitei C folosit în prezent are efecte secundare puternice și nu este eficient în cazul tuturor pacienților. Însă, cu ajutorul medicamentelor optimizate, hepatice C devine din ce în ce mai mult o boală ce poate fi vindecată.

2. Bolile toxice 

Printre acestea se numără bolile provocate de alcool, de ciuperci otrăvitoare, substanțe toxice și medicamente. Inclusiv preparatele eliberate fără prescripție medicală cum ar fi combinațiile de paracetamol sau preparatele pe bază de plante pot afecta ficatul.

3. Boli autoimune 

Hepatita autoimună sau bolile tractului biliar cum ar fi PBC sau PSC –la fel ca și bolile metabolice- nu sunt contagioase. Sistemul imunitar atacă țesuturile propriului organism, cum ar fi ficatul. Rezultatul poate fi o distrugere lentă a organelor. Vreme îndelungată aceste boli nu au fost cunoscute, fiind diagnosticate însă din ce în ce mai frecvent în prezent.

4. Bolile metabolice

Printre acestea se numără bolile de stocare a fierului sau a cuprului și deficiența de alfa-1-antitripsină, care este condiționată de un defect genetic. Tot mai frecvent este diagnosticată „steatohepatita nealcoolică” (NASH) care afectează în special persoanele supraponderale și diabeticii. Spre deosebire de boala ficatului gras (care este în sine doar un rezultat, nu și o boală) NASH trebuie tratată cu multe seriozitate, fiind o boală gravă. Pe cât de diferite sunt cauzele și derularea acestor boli cronice, pe atât se aseamănă urmările târzii.

Dacă ficatul este suprasolicitat de o inflamație de durată, celulele ficatului încep să moară. Un ficat bolnav se necrozează. Stadiul final este ciroza. Urmările cirozei sunt grave: ascita, tulburări ale funcției cerebrale (encefalopatie hepatică), hemoragie a stomacului sau a esofagului (varice) sau chiar cancer hepatic (carcinom hepatocelular). Printr-un tratament aplicat din timp, aceste urmări cronice pot fi preîntâmpinate.

Hepatitele A și B pot fi evitate prin vaccinare, nu și hepatita C.

Valori hepatice crescute – simptome și tratament 

Multe din cazurile de boli hepatice sunt descoperite târziu, deoarece ficatul nu simte durere și nu transmite avertizări. Aceste simptome sunt mai degrabă generale, nespecifice și sunt deseori clasificate ca indispoziții de zi cu zi cum ar fi stres și epuizare cronică. 

Acordați atenție semnalelor noi și neobișnuite ale corpului. Dacă sunteți nesigur, discutați cu medicul. O descriere mai atentă îi va permite medicului să se decidă pentru investigații mai detaliate. Dacă totuși valorile hepatice mari vă sunt cunoscute, trebuie căutată o altă cauză a modificării.

Simptomele unei boli hepatice 

Iată câteva dintre simptomele care pot indica o boală a ficatului sau a bilei:

• Oboseala continuă, tulburări de concentrare
• Senzație de presiune în abdomenul superior drept
• Mâncărime
• Scaun de culoarea lutului și urina închisă la culoare
• Scăderea apetitului, senzație de repulsie față de anumite alimente, în special carne
• Modificări în greutate, greață și vărsături, balonare
• Sângerări și hematoame
• Colorarea în galben a pielii sau a ochilor
• Frecvente dureri musculare și de membre
• Căderea părului de pe piept și abdomen în cazul bărbaților
• Valori hepatice mari Gamma-GT, GOT și GPT

Dacă ați observat frecvent aceste simptom, este cazul să discutați cu medicul dvs.

Tratamentul bolilor hepatice 

Nu există un panaceu pentru orice boală a ficatului. Atunci când se constată existența bolii, opțiunile de tratament variază în funcție de cauză – uneori fiind complet opuse. Spre exemplu hepatita C este tratată cu medicamente care urmăresc stimularea sistemului imunitar împotriva virusului (Interferon).

În cazul hepatitei autoimune, în care sistemul imunitar atacă ficatul, se încearcă, prin medicamente, amortizarea atacului sistemului imunitar. Pacienților obezi care suferă de ficat gras (NASH) li se recomandă o schimbare a obiceiurilor alimentare și pierderea kilogramelor în plus.

Indiferent de cauza care se ascunde în spatele afecțiunii hepatice, rețineți următoarea regulă: evitați alimentele care îngreunează funcționarea ficatului. În special alcoolul, însă și fumatul poate agrava eventualele afecțiuni deja existente. Medicamentele care nu sunt absolut necesare ar trebui evitate.

Mai dificil este atunci când trebuie să urmați un tratament medicamentos pentru o altă afecțiune gravă și acestea afectează ficatul. Consultați medicul sau farmacistul, pentru a stabili dacă există preparate mai tolerabile. Nu renunțați sub nici o formă la tratamentele medicamentoase importante (ex: pentru tensiune arterială sau epilepsie) doar pentru că valorile hepatice sunt ridicate.

Cine poate fi de ajutor ?

Dacă sunteți îngrijorat deoarece prezentați simptome sau testele hepatice indică faptul că ați putea suferi de o boală a ficatului, apelați la medicul de familie. Dacă este cazul, solicitați o consultație din partea unui medic specialist în domeniu, respectiv un hepatolog sau gastroenterolog. Aceștia sunt disponibili fie în cabinete private sau în clinici. Consultați un medic în care aveți încredere.