Tiroidita Hashimoto – când organismul atacă glanda tiroidă

În anul 1912, medicul japonez Hakaru Hashimoto a publicat descoperirile făcute în legătură cu glanda tiroidă a patru femei, și anume înlocuirea țesutului cu celule albe – celule care nu trebuiau să se găsească acolo, demonstrându-se astfel modificarea glandelor în țesut conjunctiv și scăderea acestora în volum. Dr. Hashimoto a fost primul care a descris cea mai cunoscută formă a inflamației anormale a glandei tiroide.

Cauzele: cum apare această afecțiune?

Prin lucrarea publicată, Hashimoto a descris în detaliu caracteristicile acestei anomalii. Celulele albe din sânge, limfocitele, apar întotdeauna acolo unde sistemul imunitar al organismului este activ. Uneori însă, organismul detectează propriul țesut ca fiind străin și începe să îl atace (autoanticorpi).

Prin acest proces, în acest caz, glanda tiroidă intră într-o stare de inflamare (Tiroidită) care îi distruge celulele și îi afectează funcția. Glandele sunt înlocuite cu un țesut fibros, iar volumul glandei scade. Cu cât afecțiunea este mai îndelungată, cu atât celulele funcționale sunt mai puține, ajungându-se la o hipofuncție a glandei. Deseori, simptomele glandei sunt cele care permit doctorului să stabilească primul diagnostic. Există și forme în care volumul glandei tiroide crește, deși funcția acesteia scade.

Persoanele afectate

Deocamdată nu se cunosc motivele, însă numărul persoanelor afectate de această anomalie este de 10 ori mai mare în rândul femeilor, comparativ cu bărbații, în special la vârsta a doua. În mod frecvent, tabloul clinic este completat și de prezența altor boli, în cazul cărora organismul atacă propriile țesuturi (ex: boala lui Addison, diabet, boală celiacă). Acestea sunt cunoscute și sub denumirea de boli autoimune.

Glanda Hashimoto pare să aibă și o componentă ereditară, fapt descoperit relativ recent.

Care sunt simptomele bolii?

Inflamarea apare deseori pe nesimțite - nu este însoțită de dureri sau de alte disconforturi. După un timp, volumul glandei tiroide poate să crească, fapt care trece deseori nedescoperit de persoana în cauză. Uneori, în cazul atacurilor inflamatorii acute, sunt eliberate în sânge cantități mari de hormoni tiroidieni, însoțiți de simptomele unei hiperfuncții. Hipofuncția se face resimțită abia după un timp.

Simptomele tiroiditei Hashimoto

• Simptomele hiperfuncției: Pulsul rapid și neregulat, tremur la nivelul mâinilor, sensibilitate la cald și transpirație în exces. Pielea este caldă și umedă, scaune dese și apoase, scădere în greutate în ciuda apetitului mare și căderea părului. Mușchii pot să devină dureroși, iar în cazul femeilor apar tulburări de ciclu menstrual. Persoanele afectate sunt nervoase, iritate și suferă de tulburări de somn.
• Simptomele hipofuncției: Deficitul de hormoni tiroidieni conduce la creșterea sensibilității organismului la rece, pulsul scade, dimensiunea cordului crește, apetitul scade, însă cei afectați continuă să ia în greutate. Pielea este rece și uscată, unghiile se rup foarte ușor, părul devine foarte subțire, vocea devine răgușită și aspră. Cei afectați devin mai lenți, mai letargici, deseori depresivi, libidoul scade. Și în acest caz sunt posibile tulburări ale ciclului menstrual. Deseori, nivelul colesterolului din sânge este ridicat.

Diverșii anticorpi și dezechilibrul hormonal pot afecta fertilitatea femeilor și pot crește riscul pierderii sarcinilor.

Cum este stabilit diagnosticul?

Pe lângă anamneză și examinarea glandei tiroide, testele de sânge se află în centrul atenției atunci când este stabilit diagnosticul, deoarece permite observarea oricăror modificări hormonale și prezența anticorpilor specifici care acționează împotriva țesutului glandei tiroide. Cu toate acestea, valorile hormonale nu corespund întotdeauna cu simptomele actuale, iar anticorpii nu sunt întotdeauna prezenți în același număr. Cu ajutorul unei ecografii poate fi stabilită dimensiunea și structura glandei tiroide.

Ce tratament există?

Scopul tratamentului este de a normaliza situația metabolică. Pentru aceasta este necesară administrarea de hormoni, pentru început într-o cantitate redusă, care poate fi crescută treptat. Odată stabilizate valorile hormonale, pacientul trebuie să se prezinte la medic la controale anuale. Medicamentele trebuie administrate și în timpul sarcinii, pentru a putea controla îndeaproape funcția tiroidei - glanda tiroidă implicată în dezvoltarea sistemului nervos la făt.

Spre deosebire de celelalte afecțiuni caracterizate prin hiperfuncție tiroidiană, în Glanda Hashimoto nu se recomandă administrarea de pastile de iod, deoarece sistemul imunitar reacționează sensibil în mare parte a pacienților. În schimb, numeroși doctori recomandă administrarea de seleniu și vitamina D, antioxidanți meniți să normalizeze activitatea sistemului imunitar și elemente de bază în funcționarea normală a glandei tiroide.

În prezent, cauza reală - atacul sistemului imunitar - poate fi inhibat numai cu medicamente imunosupresoare. Un astfel de tratament nu este recomandat datorită numărului mare de efecte secundare, riscul terapiei depășind beneficiile. Pe lângă celelalte măsuri terapeutice, specialiștii recomandă schimbarea stilului de viață cu unul mai puțin stresant pentru a evita progresia bolii.