Venele-păianjen (telangiectaziile) sunt venule sau arteriole, vene superficiale mici, dilatate, cu diametru de mai puțin de 1.0 mm, ce apar predominant la extremitățile inferioare. Venele reticulare, pe de altă parte, au un diametru mai mic de 3 mm, sunt sinuoase și situate în țesutul subdermic sau subcutanat. Incidenţa telangiectaziilor creşte odată cu vârsta, în special după 50 de ani, dar pot apărea şi la femei tinere. Pacienții pot fi asimptomatici sau pot raporta durere, arsură sau mâncărime şi senzaţie de picioare grele.
Ce este scleroterapia?
Cel mai frecvent tratament pentru telangiectazii este scleroterapia, efectuată de către un medic specialist în chirurgie vasculară. Aceasta este o tehnică sau un grup de tehnici de distrugere a venelor de păianjen prin injectarea unei substanţe medicamentoase, care distruge endoteliul venos, ducând la ocluzie și cicatrizare ulterioară. Agenții sclerozanți sunt injectați în venă cu ace hipodermice până când zona din jurul locului de puncție se albește sau se simte o rezistență.
Agenţii sclerozanţi sunt de 3 tipuri, fiecare cu avantaje şi dezavantaje: soluție salină hipertonă (mai ieftină, cu potențial alergenic minim, dar dureroasă la injectare şi cu risc de apariţie a ulceraţiilor), tetradecil sulfat de sodiu (nedureros şi cu reacţii locale minime, poate trata și venele mai mari, dar nu este recomandată persoanelor cu astm bronşic) şi polidocanolul (nedureros, cu reacţii alergice sau ulceraţii rare, dar costisitor şi cu aplicabilitate limitată de dimensiunile vaselor sangvine).
Avantajele scleroterapiei
Procedura este minim invazivă, rapidă – durează aproximativ 30 de minute, nu necesită internare sau repaos post-tratament. Poate trata cu succes arteriolele vizibile la nivelul pielii, îmbunătăţind aspectul pielii pe termen lung, precum şi simptomele asociate.
Riscuri şi contraindicaţii în scleroterapie
Scleroterapia, indiferent de tipul de agent sclerosant sau de forma acestuia: lichidă sau spumă, au potențial de hiperpigmentare temporară a pielii, care se remediază, de la sine, în aproximativ 6 luni. Reacţiile adverse sunt extrem de rare, dintre cele mai frecvente fiind necroza cutanată poate apărea atunci când substanţele injectate ies din vasul de sânge şi lasă mici cicatrice pe piele – acestea se rezolvă în timp, însă cele de mari dimensiuni necesită îngrijiri medicale. Tot ca efecte negative, pot surveni exacerbări de astm bronşic la persoanele care suferă de astm, migrene şi tulburări temporare de vedere, iar cel mai rar, este posibil și atacul vascular cerebral.
Recuperarea post-tratament necesită compresie la nivelul zonelor injectate, cu bandaje sau ciorapi compresivi, evitarea expunerii la soare şi a activităţii fizice intense.
-min-crop_330_330.webp)
-min-crop_330_330.webp)
