Diabetul și inima – cum afectează diabetul inima?

Infarctul miocardic – o cauză de deces în diabet

Cauza de deces a peste jumătate dintre pacienții care suferă de diabet este infarctul. Această certitudine atrage atenția asupra importanței unei bune funcționări cardiace pe parcursul evoluției diabetului. Deseori, probleme cardiace apar pe fondul diabetului, dar diabetul este descoperit târziu. Sunt frecvente situațiile în care pacienții se prezintă la medic ca urmare a problemelor cardiace, ocazie cu care descoperă că suferă de diabet.

Diabetul crește riscul de tromboză

Știm cu toții că diabetul înseamnă o concentrație prea mare de glucoză în sânge. Atunci când concentrația de glucoză se menține permanent la un nivel prea mare, vasele de sânge sunt afectate și se produce o coagulare prea rapidă a sângelui. Numărul de trombocite crește,  dizolvarea cheagurilor (fibrinoliza) este afectată, iar vâscozitatea sângelui este mai mare decât în mod normal.

Este ușor de imaginat că acest sânge vâscos se depune mai ușor pe vasele mici și le obturează (risc de infarct și accident vascular). Acest risc de tromboză este crescut și de alte modificări patologice care apar frecvent la pacientul diabetic: creșterea lipidelor din sânge (colesterol și trigliceride) și scăderea electroliților (sodiu și potasiu).

Diabetul afectează toate vasele de sânge

Glicemia crescută afectează toate vasele de sânge din organism, atât pe cele mari, cât și pe cele mici. În cazul diabeticilor, arterioscleroza apare cu până la 10 ani mai devreme comparativ cu persoanele care nu suferă de diabet.

Afectarea vaselor mari (macroangiopatia diabetică) determină hipertensiune arterială, boli ale arterelor periferice, infarcte cerebrale și infarcte miocardice. Afectarea vaselor sanguine mici (microangiopatia diabetică) conduc la apariția retinopatiei, nefropatiei și a neuropatie diabetice. 

Prognoza este mai rea în cazul diabeticilor

Prognoza în cazul unui infarct, a unui accident vascular sau a problemelor de circulație în extremități este semnificativ mai rea în cazul diabeticilor. Acest fapt poate fi explicat prin faptul că nivelul glicemic mare împiedică procesele de regenerare din organism, astfel că, diabeticii se refac mult mai greu după astfel de episoade, comparativ cu persoanele care nu suferă de diabet. Deseori, în cazul diabeticilor lipsesc indiciile care semnalizează un infarct, iar acestea suferă așa numitul infarct mut, fără dureri.

Neuropatia diabetică

În cazul diabeticilor, resimțirea durerii este limitată, deoarece nivelul glicemic mare distruge nervii din apropierea vaselor de sânge, provocând neuropatia diabetică. Deseori, pacienții se confruntă cu senzații de furnicături sau amorțeli în picioare.

Din păcate, nu doar nervii extremităților sunt afectați, ci și fibrele sistemului nervos simpatic și parasimpatic, care formează sistemul nervos autonom. Tot ele influențează și bătăile inimii, presiunea sângelui și volumul de sânge pompat în inimă în fiecare minut.

În mod normal, inima se poate adapta la toate situațiile posibile: atunci când facem sport, inima bate mai repede și este pompat mai mult sânge. La fel, frecvența cardiacă scade în timpul somnului. De îndată ce sistemul nervos autonom este afectat, inima nu se mai poate adapta la cerințele de peste zi.

Diabetul conduce deseori la așa numita neuropatie autonomă, ceea ce înseamnă că inima continuă să bată cu o frecvență sporită inclusiv în repaus (tahicardia de repaus), nereușind să se adapteze la efortul depus, respectiv lipsa efortului. Tensiunea arterială, care de regulă se adaptează în funcție de poziția corpului (șezut, culcat, etc.), este și ea afectată.

Cum se manifestă afectarea inimii la diabetici?

Combinația între percepția limitată a durerii și progresia arteriosclerozei coronariene fără simptome evidente, poate conduce în cazul persoanelor diabetice la o extenuare a inimii. În mod normal, durerile inimii ar fi resimțite și efortul fizic ar fi sistat – fapt care ar preveni extenuarea cordului.

Însă în cazul diabeticilor, aceste dureri nu sunt resimțite, iar în cele mai grave cazuri se poate produce un infarct care nu este anunțat de nici un simptom de avertizare. În general, femeile diagnosticate cu diabet sunt mai afectate de probleme cardiace decât bărbații diabetici.

Cum este diagnosticată afectarea cardiacă în cazul diabetului?

O creștere a frecvenței ritmului cardiac se recunoaște încă din repaus, prin măsurarea pulsului. Măsurarea izolată a frecvenței cardiace nu este relevantă, deoarece multe persoane se confruntă cu o stare de agitație în timpul controalelor medicale. Astfel, cu ajutorul electrocardiogramei, dar mai ales a electrocardiogramei pe termen lung, se verifică în ce măsură frecvența cardiacă scade în timpul repausului.

Cu ajutorul electrocardiogramei de efort se verifică în ce măsură frecvența cardiacă și activitatea cordului se modifică sub influența unui efort definit (de regulă, mersul pe bicicletă pe un ergometru) și dacă electrocardiograma indică modificări de frecvență cardiacă și circulație a sângelui. Rezultatele pot indica necesitatea unui control cu un cateter cardiac, pentru a stabili o eventuală calcifiere arterială a vaselor cardiace.

Ce putem face pentru scăderea riscului de diabet?

Fiecare persoană trebuie să facă tot ce îi stă în putință pentru a reduce factorii de risc care pot conduce la apariția diabetului. În primul rând, kilogramele în plus joacă un rol esențial în apariția diabetului. Supraponderabilitatea determină organele să elimine cantități tot mai mari de insulină pentru a permite pătrunderea glucozei în celule. S-ar putea spune chiar că devin rezistente la insulină. Din această rezistență la insulină rezultă pe parcurs, cea mai frecventă formă de diabet, diabetul de tip 2, numit și diabetul vârstei a treia.

Aceste afecțiuni nedureroase, supraponderabilitatea și rezistența la insulină, împreună cu hipertensiunea și tulburările metabolice poartă numele de „cvartetul fatal”. Aspectul înșelător al acestui cvartet constă în lipsa durerilor și neafectarea calității vieții, fapt care îi împiedică pe cei afectați să ia măsuri consecvente împotriva acestor afecțiuni. 

Poate fi prevenită afectarea inimii în diabet?

Astfel, deseori, pacienții care suferă de diabet de tip 2 sunt diagnosticați chiar și după câțiva ani de la debutul bolii. Pacientul nu resimte dureri și nu este conștient de faptul că suferă de diabet.

Pe lângă creșterea activității fizice, renunțarea la alcool și tutun, alimentația sănătoasă și reducerea consumului de sare reprezintă modalități de protejare împotriva diabetului și creștere a calității generale a vieții.

În cazul în care suferiți deja de diabet, trebuie să vă prezentați la medicul de familie cel puțin o dată pe an, trebuie să efectuați o electrocardiogramă pe termen lung și una de efort, pentru a stabili în ce mod este afectat cordul dvs., deoarece inima dvs. nu mai dispune de mijloacele necesare pentru a vă atrage atenția asupra unei eventuale suferințe!

Afectarea inimii la persoanele care suferă de diabet poate fi prevenită printr-un control optim al glicemiei pe termen lung, prin medicație și schimbarea stilului de viață.

Tratamentul adecvat

De îndată ce sunteți diagnosticat cu o tulburare cardiacă, pe lângă reglarea nivelului glicemic, este importantă și protejarea medicamentoasă a inimii.

Pe lângă controlul periodic la medicul diabetolog, controlul cardiologic periodic este foarte important. Medicul specialist va evalua sănătatea cardiovasculară și va prescrie, după caz, medicamente pentru reglarea tensiunii arteriale, pentru protecția inimii și a vaselor de sânge, pentru prevenirea și controlul complicațiilor diabetului.