Dermatomiozita este o boală inflamatorie rară, cu simptome ca slăbiciune musculară, disfuncţii ale organelor interne, durere articulară, pierderea vocii sau iritaţii ale pielii, ce i-a afectat cariera muzicală sopranei Maria Callas. Tratamentul pentru dermatomiozită este complex şi îndelungat și asigură ameliorarea simptomelor şi controlul bolii.
Cauze şi factori de risc în dermatomiozită
Dermatomiozita poate avea o serie de cauze, însă nu se cunoaşte cu exactitate mecanismul declanşator. Unele studii au indicat existenţa anumitor gene responsabile pentru răspunsurile imune anormale, dermatomiozita fiind caracterizată ca boală autoimună, în care corpul îşi atacă propriile celule şi ţesut muscular sănătos. Factori de mediu precum poluarea, expunerea excesivă la soare sau infecţii virale pot vulnerabiliza sistemul imunitar şi duce la dezvoltarea dermatomiozitei.
Cum recunoaşteţi dermatomiozita
În dermatomiozită, simptomele specifice sunt de natură:
- Musculară: durere şi slăbiciune musculară (gât, șolduri, spate, umeri), dificultăți de mișcare (la ridicarea de pe scaun, din pat), pierderea vocii şi dificultate la înghiţire. În cazuri severe, slăbiciunea musculară poate afecta funcţionarea inimii şi plămânilor, ducând la dificultăți de respirație sau tuse.
- Dermatologică: erupții roșii/purpurii pe zone expuse la soare, umflături roșii/purpurii pe pleoape (heliotrop), pete pe degete, coate, genunchi, degetele de la picioare (papulele Gottron), piele uscată, aspră, subțierea părului, zone roșii umflate în jurul unghiilor, calcinoză.
- Articulară: rigiditate și durere articulară la frig (Fenomenul Raynaud).
Simptomele generale includ oboseală, febră uşoară, pierdere în greutate.
Dermatomiozita – diagnostic şi tratament
Pentru a se putea stabili diagnosticul, sunt necesare investigaţii de laborator: teste de sânge pentru a determina nivelul de enzime musculare ce indică leziuni musculare, autoanticorpi specifici, markeri inflamatori şi tumorali, biopsie musculară sau cutanată şi investigaţii imagistice: RMN muscular, radiografie sau CT toracic, electromiografie. În unele cazuri, dermatomiozita este asociată cu diferite tipuri de cancer, iar medicul poate recomanda teste specifice.
Durata şi amploarea investigaţiilor pot fi copleşitoare, însă, în funcţie de rezultate, medicul va putea stabili un diagnostic şi prescrie tratamentul corect, ce presupune: medicamente cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia musculară, imunosupresoare care suprimă activitatea excesivă a sistemului imunitar, imunoglobulină intravenoasă, kinetoterapie şi chiar logopedie, pentru a preveni sau trata dificultăţile de vorbire.
