Tiroidita autoimuna Hashimoto

Tiroidita autoimuna Hashimoto
Tiroidita autoimunӑ Hashimoto este o afecţiune în care sistemul imunitar produce anticorpi ce atacӑ glanda tiroidӑ, conducând, în timp, la hipotiroidism. Acesta constӑ în diminuarea cantitӑţii de hormoni produşi de glanda tiroidӑ, pacienţii având nevoie de tratament de substituţie pe tot parcursul vieţii, în funcţie de gavitatea bolii.


Simptome şi cauze în tiroidita autoimunӑ

Mulţi ani, tiroidita Hashimoto este silenţioasӑ, însӑ determinӑ leziuni şi inflamaţii ale glandei tiroide, afectând nivelul hormonilor din sânge. Simptomele, similare hipotiroidismului, sunt: afectarea tegumentelor, astenie, sensibilitate la frig, cӑderea pӑrului, dureri musculare şi articulare, constipaţie şi creştere în greutate, sângerӑri menstruale şi tulburӑri de memorie. Oricare dintre aceste simptome poate fi un semn cӑ vizita la medicul endocrinolog este vitalӑ. Cauzele exacte ale apariţiei bolii sunt, încӑ, parţial necunoscute, variind de la declanşarea de cӑtre o bacterie sau un virus, ori fiind de origine geneticӑ. Factorii de risc sunt, însӑ: ereditatea, sexul (feminin) şi vârsta (peste 50 de ani), precum şi alte boli autoimune, ca artrita reumatoidӑ, lupus, vitiligo, anemia pernicioasӑ sau diabetul de tip 1.


Complicaţii

Netratatӑ la timp, boala poate duce la o serie de complicaţii severe: creşterea în dimensiuni a glandei tiroide, forţatӑ sӑ producӑ o cantitate suplimentarӑ de hormoni, infertilitate şi anomalii congenitale, afecţiuni cardiovasculare, niveluri ridicate de colesterol în sânge, accident vascular cerebral, tulburӑri psihice, mixedem – ca formă rarӑ şi extrem de periculoasӑ a hipotiroidismului, ce constӑ în stӑri de somnolenţӑ şi letargie profundӑ, urmate de pierderea cunoştinţei. De aceea, este esenţialӑ identificarea şi diagnosticarea timpurie, pentru a se evita consecinţe periculoase pentru sӑnӑtate.


Diagnostic şi tratament

Diagnosticul este pus de medicul endcrinolog pe baza anamnezei, a factorilor de risc şi a testelor de laborator care evalueazӑ nivelul hormonilor tiroidieni (FT4 – tiroxina liberă) şi ai hormonului de stimulare tiroidianӑ (TSH) în sânge. Dereglarea hormonalӑ constӑ într-un nivel scӑzut de FT4 şi unul ridicat de TSH. De asemenea, se testeazӑ nivelul anticorpilor tiroidieni, care atacӑ peroxidaza tiroidianӑ, enzimă regӑsitӑ în mod normal la nivelul tiroidei. Tratamentul constӑ în administrarea în dozӑ adecvatӑ a levotiroxinei, o formă sintetică a hormonului tiroidian tiroxină. Este posibil sӑ fie necesare ajustӑri de dozaj pe parcursul vieţii, pentru a asigura eficienţa tratamentului. Dacӑ boala este depistatӑ din timp, se poate recomanda doar ţinerea sub observaţie.