Depresia majoră

Depresia majoră

Depresia majoră sau tulburarea unipolară este cea mai severă formă de depresie și are un risc crescut de sinucidere. Manifestările sunt dominate de stări emoționale de deznădejde, lipsă de speranță, lipsă de scop în viață, regret, dezamăgire, iar intensitatea simptomelor este crescută.

Tulburarea depresivă majoră se caracterizează prin prezenţa unuia sau mai multor episoade depresive. Dacă sunt cel puţin două episoade, diagnosticul este de tulburare depresivă majoră recurentă.

Criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major sunt:

  1. Trebuie să existe 5 sau mai multe din următoarele simptome care să fie prezente cel puțin 2 săptămâni și să reprezinte o schimbare față de starea anterioară:

  • Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Pot să apară și accese inexplicabile de plâns, irascibilitate sau iritabilitate.
  • Diminuarea interesului sau plăcerii pentru aproape toate activitățile, aproape în fiecare zi. Nu mai există plăcerea de a ieși la diverse evenimente, de a ieși cu prietenii. Nu mai există interes pentru studiu, cunoaștere, informare, călătorii, activitatea sexuală etc. Nu se mai poate bucura. Hobbyurile anterioare nu mai cauzează plăcere, nu îi mai trezesc interesul. Aspectul fizic este neglijent, iar dezordinea invadează și locuința și locul de muncă. Copiii cu depresie nu mai doresc să meargă la școală sau să iasă cu prietenii.
  • Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi, superficializarea somnului (somn redus și superficial, care conferă impresia că nu a dormit).
  • Scădere sau creștere în greutate (chiar dacă persoana nu ține dietă) sau scăderea/ creșterea apetitului aproape în fiecare zi.
  • Lentoare psihomotorie (mai rar agitație psihomotorie), răspunsuri și reacții motorii întârziate
  • Fatigabilitate sau lipsă de energie, aproape în fiecare zi
  • Bradipsihie - scăderea capacității de a se concentra, de a-și aminti detalii, indecizie.
  • Sentimente de inutilitate, incapacitate, autodepreciere cu lipsă de speranță, aproape zilnic.
  • Culpă excesivă sau inadecvată, idei delirante de vinovăție excesivă sau inadecvată, culpabilitate în legătură cu faptul de a fi suferind.
  • Gânduri recurente de moarte, ideație suicidară sau tentativă de suicid.
  1. Simptomele determină o deteriorare semnificativă clinic, cu consecințe în activitatea socială, profesională, în viața personală, viața de familie și în alte domenii de activitate ale individului.

  2. Simptomele nu se datorează unei condiții medicale generale (ex: hipotiroidism) sau psihiatrice (schizo-sindrom afectiv, tulburare bipolară)  și nici efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (ex: abuz de droguri, medicamente).

  3. Simptomele nu sunt explicate de doliu (patologie determinată de pierderea unei ființe iubite).

 

În multe cazuri, depresia nu întrunește criteriile tulburării depresive majore. Această tulburare afectivă care are un grad mai redus de severitate și durează o perioadă mai lungă de timp este numită distimie sau depresie cronică sau depresie minoră.