Urmărirea creşterii unui copil este importantă pentru evaluarea stării lui de sănătate deoarece unele boli au ca prim semn încetinirea creşterii în înălţime sau greutate.
Deoarece înălţimea este un parametru foarte important în dezvoltare, încă de la naştere, copiii sunt luaţi în evidenţă de medicul de familie şi urmăriţi periodic, ocazii cu care li se va verifica starea de nutriţie, vor fi cântăriţi şi li se va masura înălţimea.
În plus faţă de înălţime, li se va calcula şi viteza de creştere de la o vizită la alta deoarece aceasta investigaţie simplă permite diagnosticul precoce al unor eventuale tulburări de creştere. Sunt necesare măsurători seriate, o dată la minimum 6 luni, şi se consideră anormală o viteză de creştere de sub 5 cm/an pentru vârstele cuprinse între 4 ani şi pubertate. Totodată, o viteză de creştere de aproximativ 4-5 cm anual şi 2-3 kg câştigate în ultimul an sunt considerate normale, chiar dacă copilul este mai mic decât colegii de aceeaşi vârstă.
Părinţii sunt cei care şi ei trebuie să urmarească creşterea în înălţime şi greutate a copiilor lor, să noteze valorile pe un carnet şi să meargă la medicul de familie imediat ce observă modificări în ritmul de creştere şi dezvoltare a copilului.
Statura joasă poate avea o cauză necunoscută (idiopatică), poate fi moştenită de la părinţi sau poate reprezenta un simptom al anumitor boli sistemice.
Dintre afecţiunile generale care pot cauza deficitul de creştere statural se numără malnutriţia, rahitismul, diferite hipovitaminoze sau tulburări de malabsorbţie, cum ar fi boala celiacă. Dacă acestea sunt excluse, medicul endocrinolog poate investiga mai departe dacă există dezechilibre hormonale precum deficitul de hormoni de creştere sau tiroidieni, excesul de cortizol sau pubertatea întârziată. În acest sens, va efectua în plus testări hormonale bazale sau în dinamică, radiografie de pumn, tomografii etc., şi va trata corespunzător cauza.
În România, deficitul de creştere este încă insuficient diagnosticat şi tratat. De aceea, cu cât o tulburare de creştere este descoperită mai devreme, cu atât terapia afecţiunii care a determinat tulburarea este mai eficientă şi sunt mari şanse de readucere a copilului pe linia fiziologică de creştere pentru ca el să ajungă un copil normal şi sănătos.
Pe lânga sprijinul medical, părinţii pot să alcătuiască acasă un regim de viaţă corespunzător, care să cuprindă un program adecvat de somn (ora maximă de culcare 21.30-22.00), hrană nutritivă gătită în principal acasă şi crearea unui timp de relaxare prin joc, sport şi mişcare, pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
