Studiile atestă faptul că relaţiile sociale, diversitatea şi satisfacţia pe care o avem din interacţiunea cu ceilalţi reprezintă un pilon esenţial în protejarea memoriei şi în prevenţia bolilor neurodegenerative. Dar nivelul de implicare în societate şi relaţiile de curtoazie, amiciție şi prietenie pe care le avem cu cei din jur influențează cu mult mai mult decât doar capacitatea creierului de a rămâne în formă.
Accesul la resurse sociale, direct răspunzător pentru gradul de îmbătrânire biologică
Un studiu recent realizat în Statele Unite ale Americii, pe baza informaţiilor de la peste 2.100 de adulţi, explorează modul în care accesul susținut la resurse sociale în domeniile familial, religios, emoțional și comunitar – pe scurt, avantajul social cumulativ (ASC) – influenţează gradul de îmbătrânire epigenetică, alături de inflamația sistemică și funcția neuroendocrină. Rezultatele relevă o legătură concludentă, conform căreia persoanele cu scoruri ASC mai mari prezintă o îmbătrânire epigenetică mai lentă și niveluri mai scăzute ale markerilor inflamatori, ceea ce sugerează că legăturile sociale pot atenua procesele biologice de îmbătrânire.
Chiar dacă relaţiile sociale şi implicarea în comunitate au un impact pozitiv clar asupra îmbătrânirii moleculare și a riscului de mortalitate, acest lucru pare să nu aibă efect direct şi imediat asupra markerilor neuroendocrini precum cortizolul și catecolaminele. Aşadar, nu trebuie să căutăm reglarea pe termen scurt a stresului, prin relaţiile sociale, ci să menţinem implicarea în comunitate cât mai mult timp, pentru a permite avantajului social cumulativ să influențeze sistemele de reglare pe termen lung.
Cel mai influent domeniu din întregul studiu a fost integrarea în comunitate, explicat ca sentimentul de apropiere față de ceilalți și contribuția la societate, acest lucru subliniind importanța integrării sociale mai largi față de sprijinul emoțional de zi cu zi în formarea rezilienței biologice.
Sănătoşi mai mult timp, atunci când suntem în comunitate
Oamenii sunt fiinţe sociale. Creierul se dezvoltă normal în condiţii de îngrijire, dragoste şi experienţe alături de alţi copii şi adulţi, nu în singurătate. Facem faţă provocărilor cotidiene mai bine alături de ceilalţi, în familie, în echipe şi în comunitate. Sprijinul psihologic reciproc este, aşadar, esenţial în devenirea noastră, ca indivizi unici şi membri ai societăţii. Studiul amintit confirmă efectul pozitiv pe care avantajul social îl are asupra modului şi pogresului cu care îmbătrânim, accentuând rolul său protector din punct de vedere biologic, în special prin încetinirea îmbătrânirii epigenetice și reducerea inflamației.
