Lifestyle și sănătatea femeii Lifestyle și sănătatea femeii

Plante medicinale de vară pentru sănătate: 10 plante de cunoscut

Dr. Mariana Olingheru
de Dr. Mariana Olingheru
Medic specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie și Apiterapie | 17 Aug. 2026
Plante medicinale de vară pentru sănătate: 10 plante de cunoscut

Vara este sezonul de vârf pentru recoltarea plantelor medicinale, deoarece concentrația de principii active (uleiuri esențiale, flavonoide, taninuri) atinge, de regulă, maximul în perioada de înflorire, între iunie și august. Multe dintre plantele întâlnite frecvent în grădini, pajiști sau la marginea drumului au utilizări medicinale susținute de tradiție îndelungată și, pentru unele dintre ele, de studii clinice moderne.

Descriere generală
Plantele medicinale se folosesc de obicei sub formă de infuzie (părți aeriene fragede, flori), decoct (rădăcini, scoarță) sau tinctură (extract alcoolic concentrat). Eficacitatea și siguranța depind decisiv de specia corect identificată, partea de plantă folosită, doza și durata de administrare, motive pentru care achiziționarea din surse verificate (farmacie, magazin specializat) este preferabilă culesului propriu, mai ales pentru persoanele fără experiență în identificarea plantelor.

  1. Mușețel (Matricaria chamomilla)
    Cea mai cunoscută plantă cu efect antiinflamator și antispastic digestiv, folosită tradițional pentru balonare, colici și iritații ale pielii. Utilă topic, în comprese pentru iritații oculare sau cutanate. Rareori poate produce reacții alergice la persoanele sensibile la plante din familia Asteraceae.
  2. Gălbenele (Calendula officinalis)
    Recunoscute pentru efectul cicatrizant și antiinflamator la nivel cutanat și folosite în unguente pentru arsuri ușoare, răni superficiale și iritații. Se găsesc frecvent în produse cosmetice și dermatologice destinate îngrijirii pielii sensibile.
  3. Sunătoare (Hypericum perforatum)
    Studiată pentru efectul benefic în depresia ușoară-moderată, cu rezultate comparabile în unele studii cu cele ale antidepresivelor clasice pentru formele ușoare. Se recomandă, de asemenea, în afecțiuni hepato-biliare, gastrită, viroze respiratorii, bufeuri și palpitații. Nu consumați însă sunătoare atunci când vă expuneți la soare, deoarece poate determina fotosensibilitate și poate conduce la arsuri solare și erupții cutanate.

O altă atenționare importantă este aceea că sunătoarea interacționează semnificativ cu numeroase medicamente (anticoncepționale orale, anticoagulante, imunosupresoare, unele antidepresive), reducându-le eficacitatea. Nu se administrează fără a discuta cu medicul sau farmacistul dacă pacientul urmează alt tratament.

  1. Mentă (Mentha piperita)
    Ceai digestiv clasic, util pentru balonare și senzația de greutate după masă, cu efect antispastic la nivelul musculaturii netede digestive. Nu se recomandă persoanelor cu reflux gastroesofagian sever, deoarece poate relaxa sfincterul esofagian inferior și agrava simptomele.
  2. Cimbrișor (Thymus serpyllum)
    Folosit tradițional pentru afecțiuni respiratorii, datorită proprietăților expectorante și ușor antimicrobiene. Se administrează cu prudență la femeile însărcinate; alăptarea nu reprezintă o contraindicație.
  3. Lavandă (Lavandula angustifolia)
    Cunoscută pentru efectul relaxant, util în anxietatea ușoară și tulburările de somn, atât sub formă de infuzie, cât și prin aromaterapie cu ulei esențial. Preparatele nu se combină cu medicația sedativă sau antidepresivă fără avizul medicului, din cauza riscului de potențare a efectului sedativ.
  4. Tei (Tilia)
    Infuzia de flori de tei are efect calmant ușor și este folosită tradițional ca adjuvant în răceli, pentru efectul diaforetic (favorizează transpirația) și liniștitor înainte de somn. Este bine tolerată la majoritatea vârstelor.
  5. Urzică (Urtica dioica)
    Bogată în fier, vitamina C și minerale, frunza de urzică este folosită tradițional ca remineralizant și pentru susținerea funcției urinare. Se recoltează cu mănuși, din cauza perilor urticanți; contactul cutanat direct poate produce iritații temporare.
  6. Soc (Sambucus nigra)
    Florile de soc se folosesc în infuzie ca adjuvant în răceli și gripă, pentru efectul diaforetic și ușor expectorant, iar fructele coapte, sub formă de sirop, sunt asociate tradițional cu susținerea imunității în sezonul rece. Fructele crude, verzi, și părțile verzi ale plantei sunt toxice și nu se consumă. Sunt sigure doar florile și fructele coapte, corect preparate.
  7. Pătlagină (Plantago major/lanceolata)
    Frunzele proaspete, aplicate local, au fost folosite tradițional pentru calmarea înțepăturilor de insecte și a iritațiilor minore ale pielii, datorită efectului antiinflamator și ușor astringent. Intern, siropul de pătlagină este folosit ca adjuvant în tusea iritativă.

Prevenție și control în utilizarea plantelor medicinale
· Identificați corect specia înainte de recoltare; unele specii ușor confundabile pot fi toxice.
· Recoltați din zone nepoluate, departe de drumuri circulate sau terenuri agricole tratate chimic.
· Respectați dozele și durata de cură recomandate; mai mult nu înseamnă mai eficient, iar unele plante nu se folosesc continuu, fără pauză.
· Informați medicul sau farmacistul despre orice supliment din plante pe care îl folosiți, mai ales dacă urmați tratament cronic.
· Evitați automedicația cu plante în sarcină, alăptare și la copiii mici, fără recomandarea unui specialist.

Atenționări
„Natural” nu este sinonim cu „lipsit de riscuri”. Interacțiunile medicamentoase, reacțiile alergice și confuziile de specie la recoltarea din natură sunt cauze reale de complicații. Simptomele persistente sau severe necesită întotdeauna evaluare medicală, nu doar tratament fitoterapic.

Dr. Mariana Olingheru
Dr. Mariana Olingheru
Medic specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie și Apiterapie

Comunități