Psihoterapia și coachingul sunt două profesii orientate spre ajutare, sprijin și schimbare în bine a vieților oamenilor, însă este bine să cunoașteți ariile lor de activitate, limitele și beneficiile fiecăreia atunci când doriți să începeți a lucra la propria persoană. Deși acestea nu se pot înlocui reciproc, amândouă pot fi folositoare în diferite momente și contexte ale vieții.
Abordarea sănătății mintale
Pentru început, psihoterapeuții tratează probleme de sănătate mintală temporare sau cronice, în timp ce coach-ii pot cel mult să recunoască anumite simptome și să redirecționeze spre servicii potrivite, aceștia neavând formarea necesară pentru tratarea lor.
Orientarea spre trecut și viitor
În timp ce în psihoterapie se abordează mai ales evenimentele din trecut, pentru procesarea și restructurarea lor, în coaching se abordează planurile de viitor legate de carieră sau obiective personale clare, fiind structurați indicatorii de succes și pașii care trebuie parcurși. În psihoterapie, focusul asupra viitorului apare sub forma obiectivelor legate de conștientizare și dezvoltare de comportamente adaptative, de motivație și anticipare, pentru a schimba tiparele de comportament din trecut.
Diferențe de atitudine în cultivarea schimbării
Deseori coach-ii pot manifesta o atitudine stimulativă, directivă sau chiar aspră, mai ales când doresc să motiveze clientul în direcția agreată, însă psihoterapeuții vor manifesta compasiune și răbdare, vor fi atenți la mecanismele de apărare ale persoanei, încurajând asumarea adultă și dezvoltarea în prealabil a abilităților necesare efectuării unei schimbări.
Interferența cu scenariile personale
Formarea în psihoterapie presupune un număr obligatoriu de ore de autoanaliză și terapie personală, astfel încât psihoterapeuții sunt mai atenți la interferențele de scenarii și au chiar responsabilitatea de a păstra igiena spațiului terapeutic. Pe de altă parte, deși coach-ii lucrează și ei asupra propriilor obiective în sistemul în care se abilitează, aceștia sunt mai predispuși la proiecții, la autodezvăluiri care nu sunt în beneficiul clientului, la reacții care vin din propriul lor trecut sau la interferențe de scenarii.
În concluzie, coachingul este util persoanelor care au nevoie de motivație și perseverență în urmărirea unor obiective externe clare, în timp ce psihoterapia este potrivită celor care au nevoie să schimbe tipare de gândire, simțire și comportament, modul de a se raporta la sine și la ceilalți, fie că aceste lucruri se manifestă în contextul unor probleme de sănătate mintală sau pur și simplu al cunoașterii și dezvoltării personale.
