Deși multe publicații internaționale amintesc Cetatea Făgărașului ca una dintre cele mai frumoase cetăți din Europa sau ca unul dintre top 10 castele de vizitat, avem impresia că la noi este încă prea puțin cunoscută și apreciată. Așadar, vă invităm să-i deschidem porțile și să pătrundem prin zidurile sale puternice, ce au ajutat-o să reziste multor asedii, pentru a-și releva acum secretele.
Orașul Făgăraș, situat la poalele Munților Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, adăpostește, la fel ca acum peste 600 de ani, o cetate simbol pentru lupta de rezistență în fața atacatorilor și de protejare a propriilor locuitori. Acum, Cetatea Făgărașului arată din nou ca în cea mai strălucitoare perioadă a sa, în secolul al XVII-lea, fiind reabilitate bastioanele, zidul de apărare, drumul de strajă și, cel mai spectaculos element, reintrodus pentru prima dată de la dispariția sa în negura timpului: un pod mobil peste șanțul de apărare cu apă, ce se ridică și se lasă, acționat de roți ajutătoare, pe sistem de scripete cu lanț.
Istoria mai veche și mai nouă a Cetății Făgărașului
Complexul feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și a continuat, prin adăugiri succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de o fortificație din lemn, înconjurată de șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea. Aceasta a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui incendiu puternic, fapt dovedit de vestigiile descoperite în timpul săpăturilor arheologice.
În secolul al XV-lea, cetatea din piatră și cărămidă de la Făgăraș, cu rol militar defensiv, avea o incintă patrulateră, prevăzută cu patru turnuri-bastion la colțuri și un turn de avanpost pe latura de est.
După scindarea Regatului Feudal Maghiar în 1541, în urma înfrângerii de la Mohács, Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană. În acest context, domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei, care au contribuit la dezvoltarea culturală și economică a zonei.
Mihai Viteazul, domn al Țării Românești între 1593–1601 și primul unificator al Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, poartă, conform tradiției voivodale, titlul de „herțeg al Făgărașului” încă din anii 1597–1599.
În 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazul intră în posesia Făgărașului, iar la sfârșitul aceluiași an, cetatea și domeniul sunt dăruite soției sale, Doamna Stanca, devenind adăpost pentru familie și averi. Importanța Făgărașului se datorează poziției sale strategice: în aprilie 1600, cetatea devine loc de adunare a oștilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna aceluiași an, după înfrângerea de la Mirăslău, aici are loc regruparea forțelor.
În secolul al XVII-lea, adaptările și adăugirile constructive vor culmina cu transformarea Cetății Făgărașului într-o fastuoasă reședință princiară, marcând perioada de apogeu a acestui monument.
Funcțiunile celor 85 de încăperi ale castelului pot fi reconstituite pe baza inventarelor cetății, în special cele din anii 1632, 1637, 1656 și 1676. În urma acestor lucrări, Cetatea Făgărașului devine reședință a principilor Transilvaniei și centru politico-administrativ al Țării Făgărașului.
Sub domnia principelui Gabriel Bethlen (1613–1629) sunt realizate logii deschise cu arcade, iar la colțurile cetății se construiesc patru bastioane cazemate, în stil italian. În timpul lui Gheorghe Rákóczi I (1631–1648), zidurile de nord și sud sunt dublate pe interior, atingând o grosime de până la 8 metri; se ridică corpul de gardă pe latura estică, iar șanțul de apărare este lărgit și alimentat cu apa Oltului, transformându-se într-un adevărat lac. Astfel, Cetatea Făgărașului rezistă mai multor asedii, în special ale turcilor, fără a putea fi cucerită.
În secolul al XVIII-lea, Făgărașul trece în proprietatea austriacă, iar cetatea se transformă în garnizoană, perioadă de degradare surprinsă și în inventarul din 1726. Staționarea trupelor imperiale și folosirea spațiilor pentru depozitare militară au făcut ca Cetatea Făgărașului să piardă din eleganța și estetica princiară. Mult mai târziu, în anul 1903, Nicolae Iorga a vizitat cetatea și a găsit-o aproape de ruină.
Epoca modernă continuă destinația militară a cetății, aici fiind garnizoană a armatei române între 1918 și 1948 și refugiu pentru polonezi, în anul 1939. Și, chiar dacă pata de sânge încă proaspătă, lăsată de istoria recentă, când a funcționat ca închisoare politică și lagăr anticomunist, servind regimului bolșevic, între 1948 și 1960, este rareori amintită, cunoașterea istoriei este esențială pentru a înțelege cum un astfel de monument a putut renaște.
Cetatea Făgărașului astăzi
Cetatea Făgărașului adăpostește astăzi Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, cu săli ample dedicate istoriei medievale a cetății, expoziții temporare, evenimente și programe speciale organizate cu diferite ocazii, precum Noaptea Muzeelor. Plimbați-vă pe cele două poduri de lemn și admirați măiestria cu care au fost readuse în prezent stilul arhitectural și tehnica medievală. Puteți găsi informații actualizate pe website-ul muzeului: www.cetateafagarasului.com.
Descoperire plăcută,
Echipa i‑Tour
