Diabetul zaharat de tip 1 implică o serie de constrângeri pentru bolnavi, fie pentru a nu le pune viaţa în pericol, fie pentru că societatea nu ştie cum să gestioneze această boală. Cei mai afectaţi sunt copiii, adulţii activi şi cei din zone defavorizate, unde accesul la servicii medicale de calitate şi la educaţie este încă un factor de segregare socială. Testarea glicemiei poate fi, la rândul său, un impediment în integrarea socială, mulţi bolnavi având nevoie chiar şi de 10 testări prin înțepare, zilnic, urmate, uneori de injecţii cu insulină.
Oamenii de ştiinţă şi medicii, dar şi pacienţii de la nivel mondial au dezvoltat, împreună, tehnologii care să faciliteze procesul de monitorizare şi control al nivelului glicemic: glucometre fără ac, pompe automate de insulină, dar şi aplicaţii mobile dedicate.
Monitorizarea glicemică continuă (CGM)
Tehnologia poate juca un rol important în viaţa bolnavilor de diabet de tip 1. CGM este acum disponibilă, datorită unui senzor purtat direct pe piele. Senzorul este ataşat pe antebraţ, abdomen sau coapsă, conectat la un transmiţător purtat de bolnav, ce comunică în timp real valorile către o aplicaţie de pe tabletă, smartphone sau smartwatch. Acest tip de senzor este disponibil şi în România, fiind foarte util pentru copii şi persoanele active. Medicul diabetolog poate recomanda senzorul, chiar şi în combinaţie cu o pompă automată de insulină, ce va uşura mult viaţa bolnavilor şi a aparţinătorilor. Dezavantajul acestui tip de tehnologie este costul destul de ridicat al dispozitivelor necesare.
Senzorii implantabili sunt o altă metodă de CGM, însă, de data aceasta, senzorul este incizat sub piele, de către un chirurg. Senzorul măsoară glucoza din lichidul interstițial de sub pielea brațului, în timp real, folosind un polimer care emite fluorescență ca răspuns la nivelurile de zahăr din sânge. Datele sunt apoi trimise către un dispozitiv mobil. Dezavantajul este că senzorul trebuie implantat chirurgical, la fiecare 90 de zile.
Monitorizarea glicemiei fără înţepături
Alte metode aflate în dezvoltare sau chiar disponibile în Statele Unite ale Americii şi în alte ţări din Europa sunt clipsurile de urechi, care se prind de lobul urechii, conțin senzori și dispozitive electronice de calibrare şi transmit informaţiile către o unitate principală, care conține funcții de afișare și control precum receptor și procesor.
Implanturile de foarte mici dimensiuni în pleoapa inferioară, ce măsoară glicemia din fluidele oculare, plasturii sau brăţările de tip smartwatch ce funcţionează pe baza unor micro-ace care preiau informaţii din lichidul interstiţial sunt în curs de testare sau chiar de utilizare de către un număr limitat de persoane.
