Sindromul Asperger

Sindromul Asperger constituie o tulburare de dezvoltare acută și se numără printre tulburările din sfera autismului. Numele i-a fost dat după medicul austriac Hans Asperger, care în anul 1944 a descris patru băieți ca fiind „autiști“ și care uneori este greșit menționat ca sindrom Asperger. Împreună cu sindromul Kanner, mai puțin frecvent, acesta reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de autism.

Semnele prezenței sindromului Asperger

Sindromul Asperger reprezintă o formă mai ușoară de autism în comparație cu sindromul Kanner. Cei afectați prezintă tulburări de comportament în relațiile interumane, fără a fi afectată însă dezvoltarea mentală și fizică. Astfel, copiii care suferă de sindrom Asperger, nu prezintă nicio dificultate în deprinderea vorbirii. Și gândirea se dezvoltă normal, iar copiii prezintă interes față de mediul din jurul lor.

Probleme apar însă în interacțiunile sociale: evită contactul vizual, iar expresia feței este lipsită de emoții. Au probleme în descifrarea gesturilor și a mimicii, nu reușesc să înțeleagă sensul din spatele metaforelor folosite în limbaj, expresiile fiind înțelese literalmente. Copiii care suferă de sindromul Asperger au de cele mai multe ori un vocabular foarte bogat și pot fi uneori chiar pedanți, iar odată ajunși adulți, prefera să-și petreacă timpul în singurătate. Au însă capacitatea de a se integra în societate și de a fi activi profesional.

Diagnostic: "sindromul Asperger"

Diagnosticul prezenței sindromului Asperger trebuie stabilit de un medic specializat sau de un psiholog și numai după examinarea în detaliu și repetată a copilului. În manualul (DSM- IV) actual al Societății americane de psihiatrie (APA), pentru a putea pune diagnosticul de sindrom Asperger, este necesară prezența următoarelor simptome într-o măsură în care viața școlară, profesională sau socială a celui în cauza să fie semnificativ afectată:

• Interacțiunile sociale sunt afectate calitativ, spre exemplu ca urmare a lipsei mimicii și gesticii în dialoguri, dar și a contactului vizual. Interesul pentru interacțiunile sociale este redus sau lipsește complet, fără a forma relațiile specifice vârstei.
• Comportament restrâns, repetitiv sau inflexibil, spre exemplu sub forma unor rutine aparent fără sens, care trebuie efectuată în anumite moduri, sau modele de mișcare repetate mereu, interes prelungit și exagerat pentru anumite detalii.

Excluderea sindromului Kanner

Pentru excluderea prezenței sindromului Kanner este necesară stabilirea lipsei întârzierii în dezvoltarea limbajului la copii. Astfel, în jurul vârstei de doi ani, sunt folosite primele cuvinte iar în jurul vârstei de trei ani sunt formate primele fraze de comunicare. Copilul trebuie să fie independent în măsura specifică vârstei și trebuie să arate interes pentru mediul din jur. Este necesară de asemenea, excluderea altor tulburări similare, precum ADHS, sindromul Tourette, schizofrenia sau tulburarea obsesiv- compulsivă.

Tratarea Asperger

Un pas important în tratarea sindromului Asperger este stabilirea unui diagnostic. Cunoașterea naturii tulburării, va ușura adaptarea părinților, a profesorilor, a prietenilor și colegilor la cel în cauză. Un diagnostic corect va permite aplicarea unui tratament obiectiv. În mod ideal, tratamentul unui copil cu autism trebuie să înceapă în al doilea sau al treilea an de viață. Există însă numeroși adulți care suferă de sindromul Asperger, fără să fi fost diagnosticate sau tratate vreodată.

Fiecare caz de autism este diferit, de aceea este nevoie de un plan de terapie individualizat, care include de cele mai multe ori diferiți terapeuți, profesori, părinți, eventual surori și frați sau prieteni. Scopul este de a ușura comunicarea celui afectat cu lumea din jur.

Antrenamentul de comunicare ca terapie pentru sindromul Asperger 

Antrenamentele de comunicare se numără printre procesele standard de terapie, în cadrul cărora, cei care suferă de Asperger învață modul în care funcționează interacțiunile sociale, modul în care pot recunoaște sentimentele celorlalți și semnificația acestora. Pe cât posibil, copiii care suferă de sindrom Asperger trebuie să urmeze o școală normală, în care să intre în contact permanent cu alți copii de aceeași vârstă. Tratamentul comportamental este benefic în depășirea anumitor frici specifice și a unor comportamente stereotip.

Ergoterapia poate fi benefică pentru depășirea anumitor dificultăți motrice, cum ar fi scrierea. Multe persoane dintre cele afectate de sindromul Asperger, au interese foarte specifice și talente, deseori în domeniul artelor și muzicii. Aceste talente trebuie căutate și susținute printre copiii diagnosticați cu sindromul Asperger.