Prostata este o glandă mică, dar centrală în sănătatea bărbatului la vârsta mijlocie și înaintată. Majoritatea bărbaților vor avea, la un moment dat, modificări ale acestei glande, de cele mai multe ori benigne, dar necesitând totuși atenție, pentru a nu întârzia diagnosticul unei afecțiuni mai grave.
Prostata crește în dimensiuni odată cu vârsta
Prostata este o glandă situată sub vezica urinară, care înconjoară uretra și produce o parte din lichidul seminal. Odată cu înaintarea în vârstă, prostata crește frecvent în dimensiuni, proces numit hiperplazie benignă de prostată (HBP). Distinct de HBP, cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente neoplazii la bărbați, cu incidență, de asemenea, crescândă odată cu vârsta.
Principalele afecțiuni ale prostatei
Adenomul de prostată (hiperplazia benignă de prostată)
Creșterea benignă a prostatei este determinată de modificări hormonale legate de vârstă, în special ale raportului testosteron-dihidrotestosteron-estrogeni, care stimulează proliferarea celulelor glandulare. Pe măsură ce prostata crește, comprimă uretra, îngreunând fluxul urinar.
Cancerul de prostată
Cancerul de prostată apare prin proliferarea necontrolată a celulelor glandulare maligne, adesea localizat inițial, cu evoluție lentă, dar cu potențial de extindere loco-regională sau la distanță în formele avansate.
Cum se manifestă afecțiunile prostatei
- Jet urinar slab sau întrerupt, dificultate la inițierea urinării
- Urinare frecventă, în special nocturnă (nicturie)
- Senzație de golire incompletă a vezicii
- Nevoie bruscă, imperioasă, de a urina
- Foarte important: cancerul de prostată în stadiile incipiente este frecvent asimptomatic; simptomele urinare de mai sus sunt tipice mai ales pentru adenomul de prostată (HBP)
Cum se pune diagnosticul
Evaluarea standard include anamneza, chestionarul standardizat IPSS (International Prostate Symptom Score) pentru cuantificarea severității simptomelor, tușeul rectal, testul PSA (antigen specific prostatic) și raportul PSA liber/total. PSA nu este specific pentru cancer, putând crește și în HBP, prostatită sau după activitate sexuală recentă, de aceea interpretarea valorii se face întotdeauna de către urolog, în context clinic. Ghidurile europene (EAU) și americane (AUA) recomandă discutarea screeningului PSA începând cu vârsta de 50 de ani la bărbații cu risc mediu, respectiv 40-45 de ani la cei cu istoric familial de cancer de prostată.
Metode de tratament
Pentru HBP, tratamentul este stadial: măsuri de stil de viață pentru simptome ușoare, tratament medicamentos pentru simptome moderate și proceduri minim invazive sau chirurgicale (rezecție transuretrală, tehnici cu laser) pentru cazurile severe. Pentru cancerul de prostată, opțiunile variază de la supraveghere activă (în formele cu risc scăzut) până la chirurgie, radioterapie sau terapie hormonală, în funcție de stadiu, agresivitate și starea generală a pacientului.
Prevenție și control – ce trebuie făcut
- Control urologic anual după vârsta de 50 de ani sau după 40-45 de ani la persoanele cu risc familial crescut
- Menținerea unei greutăți sănătoase și activitate fizică regulată; obezitatea și sedentarismul se asociază cu simptome mai severe de HBP
- Limitarea consumului de cofeină și alcool seara, pentru reducerea nicturiei
- Atenție la medicamentele care pot agrava simptomele urinare (unele decongestionante, antihistaminice)
Beneficiile diagnosticului precoce
Depistarea precoce a cancerului de prostată, atunci când boala este încă localizată, se asociază cu cele mai bune șanse de tratament curativ. Pentru HBP, tratamentul timpuriu al simptomelor previne complicații precum retenția urinară acută, infecțiile recurente sau afectarea funcției renale.
Atenționări
Un PSA crescut nu înseamnă automat cancer, dar nici nu trebuie ignorat; necesită întotdeauna evaluare urologică pentru interpretare corectă, nu autoevaluare pe baza unei singure valori de laborator.
