Morbus Bechterew: spondilită anchilozantă

Istoricii medicinii sunt siguri: puternicul faraon Ramses al 2-lea din Egipt suferea la fel ca cei din Palestina din timpul lui Iisus de afecțiunea Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă), fapt din care reiese că aceasta nu este o afecțiune a civilizației, ci o boală ce a chinuit omenirea de peste 4 000 de ani. Și cel mai probabil nu constituie o coincidență descoperirea unor role din Egiptul antic denumite „Ramesseum V”  care conțin nu doar formule de incantații medicale ci și rețete împotriva anchilozării și a deformărilor de coloană.

Sinonim: Spondylitis ankylosans (spondilită anchilozantă)

Boala intitulată după neurologul rus Bechterew (1857–1927), mai este cunoscută și sub nenumărate alte denumiri. Însă chiar și sub sinonimul folosit cel mai frecvent, acela de Spondylitis ankylosans (SPA spondilită anchilozantă), aceasta este foarte puțin cunoscută publicului. Chiar și în prezent, trec de obicei mai mulți ani până la stabilirea diagnosticului. Și aceasta în condițiile în care frecvența bolii este la fel de mare ca și cea a artritei reumatoide, cunoscută popular ca reumatism. Similar reumatismului, Morbus Bechterew reprezintă o inflamație cronică a articulațiilor, care afectează în principal coloana vertebrală.

Există suspiciuni că boala ar fi declanșată pe fondul unei susceptibilități genetice și a efectelor factorilor de mediu care activează reacții imunologice. În 95% din cazurile persoanelor afectate, aveam de-a face cu o caracteristică genetică a țesutului (HLA-B27), care este considerată responsabilă (care însă este întâlnită și în rândul persoanelor sănătoase!). Procesele inflamatorii recurente conduc la o deformare lentă dar progresivă a coloanei și la limitarea capacității de mișcare până la anchilozarea articulațiilor.

Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă): care sunt persoanele afectate?

Până de curând, cercetătorii erau de părere că frecvența îmbolnăvirilor în rândul bărbaților era între 3-5 ori mai mare decât în rândul femeilor. Studiile mai noi au arătat însă că nu există o diferențiere clară în ceea ce privește numărul de îmbolnăviri între cele două sexe. Echipamentele moderne permit în prezent diagnosticarea din timp a acestei boli. Se evaluează că o persoană din 100 suferă de această boală care se instalează între 16-45 de ani.

Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă): simptomele bolii

Inițial se resimt durerile de spate adânci, persistente, mai ales dimineața și în timpul inactivității. Acestea se extind în șezut și zona femurală și se accentuează în timpul tusei sau a strănutului.

Mai rare sunt durerile în alte articulații, în special în șolduri, genunchi și umeri. Semnele timpurii nespecifice sunt oboseala, pierderea în greutate și oscilațiile de stări.

Afecțiunea se instalează în diferite faze, uneori fiind accentuată de umiditate și răcoare. Cu timpul, poziția coloanei se modifică: vertebrele lombare se aplatizează iar în zona toracică se formează o cocoașă, articulațiile șoldurilor și ale genunchilor se îndoaie, gâtul se întinde, fapt ce conduce la o schimbare a poziției corpului și la o reducere a mobilității.

Distorsiunea poate fi atât de accentuată încât pacientul nu mai poate privi înainte. Inflamațiile pot afecta și alte articulații cum ar fi irisul ochilor (iritita), arterele (aortita) sau mucoasele tractului intestinal sau uro-genital.

Diagnosticare Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă)

Pe lângă semnele de boală, dovada caracteristicii HLA-B27 în sânge este tipică. Cele mai concludente sunt radiografiile coloanei și ale pelvisului din care reies modificările articulațiilor. În funcție de pacienți, pot fi solicitate și alte metode de diagnosticare imagistică, spre exemplu rezonanța magnetică nucleară și scintigrafia.

Tratamentul Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă)

Boala nu poate fi vindecată. De aceea, tratamentul se concentrează pe combaterea durerilor și menținerea mobilității coloanei. Un rol central îl ocupă gimnastica medicală. Exercițiile predate de fizioterapeut trebuie practicate zilnic de pacient. În funcție de preferințele individuale pot fi folosite și aplicațiile rece /cald.

Durerea cronică poate fi controlată cu analgezice și antiinflamatoare (ex: ibuprofen și diclofenac). În cazul durerilor acute poate fi aplicat cortizon – fie sub formă de tablete sau prin injectare în articulație de către un medic. Pot fi obținute rezultate și prin medicamente care influențează sistemul imunitar (ex: sulfasalazin, methotrexat), însă efectele secundare sunt de regulă mai puternice.

Începând din 2003, în anumite cazuri a fost folosit un medicament aprobat recent (infliximab) sub formă de soluție perfuzabilă. Acesta blochează un neurotransmițător care declanșează inflamarea  (factor tumoare – necroză). Efectul este foarte bun și pacienții reacționează bine, cu toate acestea există pericolul reactivării unei eventuale tuberculoze din trecut. Date pe termen lung nu sunt încă disponibile.

În cazul pacienților cu mobilitate foarte limitată, intervenția chirurgicală ar putea fi de ajutor, prin înlocuirea articulației anchilozate cu una artificială. În cazul deformărilor severe, coloana vertebrală poate fi îndreptată chirurgical, prin îmbunătățirea limitării câmpului vizual.

Care sunt elementele pe care trebuie să le aibă în vedere pacienții?

Colaborarea activă a pacientului reprezintă o condiție obligatorie pentru menținerea mobilității. Următoarele puncte trebuie avute în vedere: exercițiile trebuie realizate cu consecvență – trebuie să aparțină rutinei zilnice, ca și igiena dinților. Trebuie acordată atenție poziției corpului în toate situațiile – activitate, somn, condus, relaxare. Condițiile de mediu trebuie adaptate corespunzător (ex: saltea, spătar, îmbrăcăminte, încălțăminte).

Este importantă respectarea administrării medicamentelor prescrise. Starea generală de sănătate și un mod de viață ordonat sunt de asemenea importante. Mișcarea este importantă, însă suprasolicitarea trebuie evitată.

Morbus Bechterew (spondilită anchilozantă): desfășurare și pronostic

La aproximativ o treime din pacienți, afecțiunea se limitează la coloana vertebrală. Forma extinsă cu deformarea puternică și anchilozarea completă a coloanei se înregistrează în medie la 10-20% dintre pacienți  - însă de cele mai multe ori boala stagnează. Cei mai mulți pacienți reușesc să își continue activitatea. Pronosticul depinde în mare măsură de severitatea și frecvența fazelor, dacă și care alte articulații și organe sunt afectate.

Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu diverse afecțiuni. Ne bucurăm că iți putem spune ce este și cum se manifestă spondilita anchilozantă.

Scrie-ne un comentariu și spune-ne cât de utile au fost informațiile despre această afecțiune.