Insulina: hormonul cheie in cazul diabetului

Pacientii care sufera de insulina se simt deseori fara energie. Unul din motive consta intr-o tulburare in asimilarea de energie a celulelor, la care contribuie semnificativ si insulina. Hormonul este format de splina care alimenteaza celulele organismului cu glucoza din alimentatie.

Insulina este singurul hormon din organism care poate prelua aceasta sarcina. Atunci cand imediat dupa masa, nivelul glicemic creste, insulina este produsa in cantitati mai mari pentru a asigura preluarea mai rapida a glicemiei in celule. Cand acest mecanism fin este dereglat, se instaleaza diabetul zaharat.

Forme de diabet

• Diabetul de tip 1

In cazul diabeticilor de tip 1, pancreasul nu mai produce insulina. Diabeticii de tip 1 devin dependenti de insulina administrata injectabil. Acest tip de diabet este cunoscut si ca diabetul juvenil, deoarece se manifesta de timpuriu. Cu toate acestea, diabetul de tip 1 este posibil si in cazul persoanelor in varsta.

• Diabetul de tip 2

In cazul diabetului de tip 2, pancreasul produce in continuare insulina, insa celulele nu mai reactioneaza suficient la hormon. In urma acestei rezistenta la insulina, hormonul disponibil nu mai are eficienta scontata. Stadiul premergator al diabetului de tip 2 consta in sindromul metabolic, caracterizat de supraponderabilitate, nivel sporit al grasimii in sange, hipertensiune si rezistenta la insulina. Chiar daca exista o componenta genetica in aparitia diabetului de tip 2, factorii declansatori decisivi sunt alimentatia nesanatoasa si lipsa activitatii fizice.

• Alte tipuri specifice de diabet

Printre celelalte tipuri specifice de diabet se numara cele cu cauze specifice, cum ar fi defecte genetice, infectii sau boli ale pancreasului, sau chiar diabetul zaharat declansat de medicamente.

• Diabetul de gestatie

Diabetul de gestatie reprezinta forma de diabet care apare in timpul sarcinii si consta intr-o dereglare a metabolismului glucozei. Dispare, de regula, odata cu incheierea sarcinii. Motivul aparitiei diabetului de gestatie reprezinta impactul major pe care sarcina il are asupra organismului.

Pancreasul: productia a numerosi hormoni

Din toate celulele care formeaza pancreasul, numai 2 procente sunt implicate in productia de hormoni. Acestea sunt formate din mici legaturi, distribuite precum insulele in mijlocul tesutului pancreasului. Poarta numele de celule insulare Langerhans, descoperitorul acestora. Celulele insulare Langerhans sunt formate din trei tipuri diferite de celule:

• Celulele A care produc hormonul glucagon. Glucagonul reprezinta opusul insulinei. Aproximativ 20 procente din celulele insulare reprezinta celule A.

• Celulele B formeaza hormonul insulina. Cu o proportie de 70%, sunt cele mai reprezentate in celulele insulare.

• Celulele D formeaza hormonul somatostatina. Celulele D sunt prezente in intregul tract digestiv. Somatostatina are rolul de a inhiba secretia de suc gastric si pancreasul.

Insulina se formeaza in organism atunci cand concentratia de glucoza din sange creste. Cu toate acestea, insulina nu este produsa in mod constant, ci mai degraba in valuri.

Persoanele care sufera de diabet- in special cele cu diabet de tip 1- trebuie sa administreze extern insulina. Prima persoana a fost tratata cu insulina in anul 1922. Pacientul, un baiat de 13 ani se afla deja in coma diabetica si a fost salvat in urma administrarii de insulina.

Initial, insulina este obtinuta din pancreasul vitelor si porcinelor. In ceea ce priveste efectul, cele doua insuline corespund, insa anumiti pacienti au dezvoltat anticorpi impotriva proteinei straine.

In prezent insulina este produsa prin tehnica genetica in culturi celulare, din diferite drojdii si bacterii Escherichia coli. Insulina reprezentat primul preparat obtinut prin tehnica genetica, pregatind astfel calea pentru productia de medicamente inovatoare.

Tipuri de insulina: diferente in durata de efectului

Din motive practice, diferitele tipuri de insulina sunt clasificate in functie de durata efectului acestora:

• Insulina cu efect pe termen scurt

• Insulina cu efect pe termen mediu

• Insulina cu efect pe termen lung

• Insulina combinata

In general este valabila urmatoarea regula: cu cat cantitatea de insulina injectata este mai mare, cu atat efectul va fi resimtit mai tarziu si pe o perioada mai lunga. Insulina injectata subcutanat are tendinta de a se stoca in molecule mai mari. Rezulta o forma de stocare solubila a insulinei in tesutul adipos subcutanat. Depozitul respectiv este apoi eliberat in perioada dintre injectie si momentul mesei, incepand astfel asimilarea insulinei in organism. Motivul se regaseste in structura chimica a acestei insuline speciale.

Efect pe durata scurta si medie: insulina inainte de masa

Insulina cu efect imediat cum este insulina analoga are efect imediat, insa numai pentru 2-3 ore. Nu este necesara respectarea unei perioade intre injectie si masa.

Insulina cu efect mediu printre care se numara si insulina normala. Au efect dupa circa 15-30 minute, timp de 4-6 ore. Acest tip de insulina este potrivit pentru necesarul de insulina conditionat de masa in cadrul asa-numitei terapii ICT si poate fi administrata subcutanat, la ora mesei. Nu sunt posibile indicatii exacte privind ora de administrare, deoarece pot aparea abateri ca urmare a diferentelor de asimilare din tesutul adipos.

Insulina bazala: efect pe termen lung

Insulina cu efect pe termen lung poate fi eficienta pana la 24 de ore. Este folosita cu precadere in terapia ICT.

Insulina cu efect pe termen lung este caracterizata de o eliberare intarziata si prelungita dupa administrare.

Persoanelor cu diabet care urmeaza forma conventionala de terapie (CT), li se administreaza forme combinate de insulina, formate dintr-o insulina pe termen scurt si o insulina cu eliberare intarziata. Aceste combinatii sunt disponibile in diferite proportii de amestec.