Injectiile cu insulina in diabetul zaharat de tip 2

Teama de injectiile cu insulina

Multi pacienti diagnosticati cu diabet de tip 2 au o reactie marcata de indoieli si anxietati la sugestia medicului de a incepe tratamentul cu insulina. "Frica de ac" reprezinta in continuare o bariere de netrecut pentru tratamentul cu insulina. Atunci cand obiectivele terapeutice individuale nu pot fi atinse prin scaderea in greutate, prin activitate fizica si antidiabetice orale, pasul urmator este inceperea tratamentului cu insulina. Cu cat acest tratament incepe mai devreme, cu atat pot fi evitate bolile secundare precum cele de ochi, renale sau ale sistemului nervos.

Boala civilizatiei nr.1

Diabetul zaharat se numara printre cele mai frecvente boli metabolice ale omenirii. In timp ce in cazul pacientilor diagnosticati cu diabet de tip 1, tratamentul cu insulina incepe imediat dupa diagnosticare, in cazul celor cu diabet de tip 2 se incearca mai intai modificarea regimului alimentar, cresterea activitatii fizice si reducerea glicemiei prin medicamente. Daca insa glicemia nu poate fi redusa prin astfel de metode, se poate opta pentru o terapie combinata, formata din diferite antidiabetice orale sau insulina. Pacientii diagnosticati cu diabet tip 2, bine informati si motivati preiau in propriile maini tratamentul si reusesc, chiar si la o varsta avansata, sa urmeze in mod corect un tratament cu insulina.

Rezistenta la insulina si deficitul de insulina

In cazul tratamentului diabetului de tip 2, este necesara tinerea sub control a doua aspecte: pe de-o parte rezistenta la insulina (actiunea redusa a insulinei asupra celulelor) a organelor vizate si lipsa relativa de insulina rezultata. Pe de alta parte, eliberarea intarziata a insulinei din celulele B ale pancreasului dupa asimilare de hrana. Sunt trei organe vizate de insulina: tesutul adipos, muschii si ficatul. Insulina permite preluarea si stocarea de zahar din sange in celule si reglarea eliberarii din ficat. Atunci cand insulina disponibila este intr-o cantitate prea mica sau actiunea insulinei asupra organelor vizate este afectata, nivelul glicemic al sangelui creste. Pentru inceput, organismul va reusi sa compenseze actiunea redusa a insulinei printr-o productie mai mare de insulina. Printr-un plan alimentar corespunzator, activitate fizica si medicamente care sa sprijine productia de insulina, nivelul glicemiei va putea fi redus. Insa odata cu trecerea timpului, celulelor vizate le va scadea sensibilitatea la acest hormon si capacitatea de productie a pancreasului se va epuiza. Cel tarziu acum ar trebui inceputa terapia cu insulina pentru a atinge rezultatele terapeutice vizate.

Control regulat al glicemiei

Prin controlarea inca de la inceput a nivelului glicemic, pacientii vor avea o sansa mai buna de a evita bolile secundare asociate diabetului, de a –si mentine performanta generala si starea de bine. Pentru toate acestea, insa, este nevoie de controale regulate ale glicemiei. De asemenea, este importanta verificarea valorii hemoglobinei glicate (HbA 1c ) la intervale regulate. In cazul persoanelor fara probleme metabolice, cu un nivel glicemic de 90 ml/decilitru (5 milimoli /litru) valoarea HbA 1c  este de aproximativ 5 %. Controlul valorii HbA 1c trebuie realizat trimestrial. Retineti insa ca acest test nu inlocuieste testul glicemic. Rezultate trebuie inregistrate de pacient intr-un jurnal.

Optinea pentru tratamentul cu insulina

Rezultatele studiului UKPDS (U United K Kingdom P Prospective D Diabetes S Study) publicate in toamna anului 1998 au demonstrat ca reducerea pe termen lung a valorii HbA 1c, scade riscul aparitiei bolilor secundare in cazul pacientilor diabetici. Daca prin tablete nu poate fi atins un nivel glicemic corespunzator, este necesara incepere tratamentului cu insulina injectabila. De asemenea, in cazul unor afectiuni renale, hepatice si cardiace, anumite antidiabetice orale sunt contraindicate, fiind necesara si in astfel de cazuri tratamentul cu insulina injectabila. Datorita dispozitivelor moderne disponibile in prezent, pacientii se confrunta cu mai putine probleme legate de administrarea injectabila a insulinei. Dupa un anumit timp, pacientii deprind foarte usor folosirea injectiilor respective, iar reglarea metabolica optima va conduce la o crestere a calitatii vietii si a starii lor de bine.