Hiperuricemia

Valorile normale ale acidului uric

Acidul uric este un produs metabolic rezultat prin degradarea naturalӑ a celulelor din corpul uman, în proporţie de peste 2/3, restul acidului uric prezent în organism provenind din alimentaţie bogatӑ în purine: organe, carne de vânat şi bere.

Valorile normale de acid uric sunt între 2,5 şi 7 mg/dl la bӑrbaţi şi 1,5 şi 6 mg/dl la femei, iar atunci când depӑşeşte aceste valori persoana este diagnosticatӑ cu hiperuricemie.

Riscurile hiperucemiei

Hiperuricemia poate duce la apariţia gutei, manifestatӑ prin acumularea de cristale de acid uric la nivelul articulaţiilor piciorului şi tӑlpii. Genunchiul, glezna şi zona din jurul degetului mare se tumefiazӑ, iar temperatura localӑ creşte, pielea devine lucioasӑ, apar dureri şi dificultate în deplasare.

Calculii renali se formeazӑ la nivelul rinichilor atunci când acidul uric nu poate fi dizolvat şi transferat în urinӑ şi se cristalizeazӑ.

Afecţiuni asociate cu acid uric crescut

Hiperuricemia este o afecțiune metabolică. Concentrațiile crescute ale acidului uric se asociază cu obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, dislipidemiile, hiperglicemia.

În diabetul zaharat de tip 2, hiperuricemia este adesea prezentă, fiind asociată sindromului metabolic. Potrivit unor cercetători, hiperuricemia se corelează cu rezistenţa la insulinӑ.

Boala coronarianӑ şi insuficienţa cardiacӑ congestivӑ sunt asociate cu hiperuricemia, acidul uric ar putea fi incriminat în inflamaţia cronicӑ la nivel cardiovascular.

Hipertensiunea arterialӑ este uneori asociatӑ cu hiperuricemie, datorată tratamentului antihipertensiv (diuretice) sau antiagregant asociat (aspirină).

Insuficienţa renalӑ duce la incapacitatea rinichilor de a filtra eficient toxinele, inclusiv acidul uric, iar acesta se acumuleazӑ în sânge.

Creșterea acidului uric se asociază cu creșterea distrucției de nucleoproteine, care apare în leucemii și sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu, limfoame (postiradiere), chimioterapie antineoplazică, anemie hemolitică, anemie pernicioasă, psoriazis etc.

Chimioterapia utilizatӑ ca tratament în cancer implicӑ degradarea şi moartea celulelor, acest proces rezultând în eliminarea de purine, pe care corpul le descompune, rezultând acid uric. Determinarea acidului uric se recomandă în monitorizarea tratamentului citostatic.

Recomandări:

Verificați-vă periodic starea de sănătate! Dacă descoperiți la analizele de sânge că aveți acidul uric crescut, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru diagnostic și recomandările adecvate.