Hipertensiunea rezistenta la tratament

Hipertensiunea arterială reprezintă una dintre principalele cauze ale afecțiunilor cardiovasculare, cu o incidență crescută pe măsura avansării în vârstă. Controlul tensiunii este un deziderat constant al medicilor la nivel mondial, cu atât mai mult cu cât există cazuri de hipertensiune rezistentă sau refractară la tratament.

Identificarea corectă şi tratamentul hipertensiunii

Măsurarea tensiunii arteriale de către medicul de familie trebuie să devină o rutină după vârsta de 40 de ani. Limitele tensiunii sistolice şi diastolice se țin sub supraveghere pentru a detecta modificări repetate, peste normalul de cel mult 120 cu 80 de milimetri coloană de mercur. Pentru a se evita diagnosticarea falsă şi inițierea unui tratament inutil, se recomandă utilizarea unui tensiometru cu manşetă potrivită şi acordarea timpului pentru liniştirea pacientului. Aceste practici previn efectele anxietății create de prezența în cabinetul medicului („sindromul halatului alb”).

După ce este confirmată hipertensiunea, medicul va prescrie un tratament adecvat, adaptat pacientului, care conduce, în general, la relaxarea vaselor de sânge şi eliminarea excesului de sodiu şi apă din organism. Acesta va ajuta la scăderea tensiuni şi ținerea ei sub control.

Rezistența la tratament şi cauze

În mod normal, în circa două săptămâni după stabilirea tratamentului, tensiunea ar trebui să scadă, însă există cazuri când acest lucru nu se întâmplă. Atunci, atât dozajul, cât şi substanțele active pot suferi modificări şi ajustări. În funcție de valorile tensiunii arteriale şi a altor afecțiuni asociate, medicul poate prescrie până la trei tipuri de medicamente, în doze diferite.Dacă valorile rămân ridicate, în ciuda urmării cu strictețe a tratamentului, medicul va pune diagnosticul de „hipertensiune rezistentă la tratament”. Această condiție impune utilizarea a mai mult de trei medicamente, cu acţiune sinergică, şi mărirea dozei de întreținere.

Cauzele exacte ale hipertensiunii refractare nu sunt cunoscute, aceasta fiind corelată cu insuficiența renală, însă ca predictori se pot aminti: vârsta înaintată, diabetul zaharat, dieta hipersodică, obezitatea, apneea de somn. Consecințele unui tratament inadecvat pot conduce la hipertrofia ventriculară stângă şi infarctul miocardic acut.

Soluții de urmat

Tratamentul medicamentos poate fi completat cu modificări ale stilului de viață, care să susțină eforturile organismului:

-       Exerciții fizice dinamice, cel puțin 30 de minute, zilnic;

-       Renunțarea la alcool şi fumat;

-       Dietă echilibrată: fără sare, zahăr şi grăsimi în exces, bazată pe legume, fructe, cereale şi carne slabă;   

-       Reducerea administrării de antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptive orale, analgezice şi stimulente, ce pot inhiba tratamentul.