Cum recunoaștem disbioza?

Organismul uman este gazda unei multitudini de microorganisme: bacterii, fungi, virusuri, paraziți. Împreună formează microbiota: orală, intestinală, cutanată sau vaginală. Se studiază chiar şi existența unei flore microbiene a creierului. Dintre acestea, unele sunt nocive - pot provoca diferite tipuri de boli, iar altele sunt favorabile - susțin funcționarea mediilor în care se află.  

Disbioza reprezintă dezechilibrul microbiotei, asociat cu consecințe nocive pentru organismul gazdă, prin multiplicarea excesivă de microorganisme dăunătoare şi un deficit al celor benefice. Aceasta poate apărea la nivelul oricărui organ. Există disbioze gastrointestinale, provocate de multiplicări sau infecţii bacteriene cu Clostridium difficile sau Klebsiella oxytoca, disbioză prin multiplicarea Staphylococcus aureus ce se manifestă cutanat, dar şi pulmonar sau la nivelul inimii şi disbioză bucală sau vaginală provocată de Candida albicans.

Manifestări ale diferitelor tipuri de disbioză:

• Disbioza gastrointestinală: diaree, dureri abdominale, balonare şi flatulenţă, respiraţie urât mirositoare, greaţă;
• Disbioza cutanată: erupţii cutanate, pete depigmentare, roşeaţă, prurit;
• Disbioza vaginală: mâncărimi şi inflamaţie locală, scurgeri vaginale.

Pot apărea şi dureri în piept, oboseală accentuată, dificultate de concentrare, anxietate şi chiar depresie.

Cauzele disbiozei

• Alimentație deficitară în fibre şi prea bogată în zahăr, proteine sau aditivi alimentari;
• Tratamentul cu antibiotice afectează flora intestinală, distrugând în principal bacteriile benefice;
• Consumul de alcool;
• Lipsa igienei orale, care permite acumularea de bacterii în cavitatea bucală;
• Stresul, care slăbește sistemului imunitar şi permite proliferarea de bacterii nocive;
• Sexul neprotejat.

Identificarea disbiozei şi tratament

Disbiozele pot fi la originea altor boli inflamatorii gastrointestinale: boala Chron, sindromul intestinului iritabil, suprapopularea bacteriană a intestinului subţire, sindromul metabolic, diabet sau boli cutanate: dermatita atopicӑ, alergii. Identificarea dezechilibrului este esențială în vederea stabilirii unui tratament adecvat, iar pentru aceasta medicul va efectua o serie de teste de diagnostic: teste de acizi organici în urină, probă de digestie, dozarea hidrogenului în aerul expirat. Acestea ajută medicii să identifice bacteriile care provoacă disbioza şi să recomande tratamente specifice.

Remedii nonfarmacologice în disbioză sunt: pre şi probioticele care ajută în popularea tractului digestiv cu bacterii bune, uleiurile esențiale şi dieta pe bază de fructe şi legume bogate în fibre.