Afecțiuni Afecțiuni

Acidul uric crescut – cauze, complicații și tratament

Dr. Mariana Olingheru
de Dr. Mariana Olingheru
Medic specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie și Apiterapie | 20 Jul. 2026
Acidul uric crescut – cauze, complicații și tratament

Acidul uric crescut în sânge conduce la o boală metabolică denumită gută, considerată o „boală a prosperității”. Guta acută (podagra) afectează în special articulația metatarsofalangiană a degetului mare al piciorului și a fost descrisă pentru prima dată de egipteni în anul 2640 î.Hr., fiind una dintre cele mai vechi boli cunoscute. Hippocrate, în secolul al V-lea î.Hr., a oferit descrieri detaliate ale bolii, recunoscând manifestările sale clinice caracteristice și a numit-o „boala care face mersul imposibil”.

Ce este acidul uric?
Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor, compuși care se găsesc în celulele organismului și în anumite alimente. Are multiple roluri benefice, este antioxidant și neuroprotector, menține tensiunea arterială în condiții de aport scăzut de sare și modulează imunitatea.

Cauzele hiperuricemiei
Alimentația bogată în purine (carne roșie, fructe de mare, pește gras), fructoză, băuturi îndulcite cu fructoză și consumul de alcool (în special bere) sunt principalele cauze pentru creșterea acidului uric. De asemenea, hiperuricemia poate fi cauzată de turnover celular crescut (în boli precum psoriazisul, tulburările mieloproliferative) și de unele medicamente (diuretice, betablocante, antituberculoase, insulină, testosteron, inhibitori ai enzimei de conversie, aspirină în doze mici etc.). Alți factori care cresc acidul uric sunt obezitatea, deshidratarea, boala renală cronică, sindromul metabolic și factorii genetici.

Complicațiile hiperuricemiei
Hiperuricemia este definită, în general, ca o concentrație serică ≥ 6,8 mg/dL. Hiperuricemia prelungită poate duce la formarea și depunerea cristalelor de urat de monosodiu în articulații și structuri periarticulare, cauzând guta, inflamația articulară cronică, noduli subcutanați (tofi gutoși). Hiperuricemia a fost asociată și cu hipertensiune arterială, ateroscleroză, rezistență la insulină, diabet, litiază renală și boală renală cronică.

Tratamentul hiperuricemiei
Reducerea acidului uric necesită atât tratamente farmacologice, cât și modificări ale stilului de viață și dietei. Cele mai importante elemente sunt hidratarea optimă, menținerea greutății optime, exercițiile fizice regulate și evitarea alimentelor bogate în purine.

Nu toate persoanele cu acid uric crescut prezintă simptome. Testarea periodică a acidului uric în sânge este esențială atât pentru depistarea precoce a hiperuricemiei, cât și pentru managementul gutei și prevenirea complicațiilor metabolice asociate.

Dr. Mariana Olingheru
Dr. Mariana Olingheru
Medic specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie și Apiterapie

Comunități