Riscurile intolerantei la gluten

Riscurile intolerantei la gluten

Intoleranța la gluten este o afecţiune cauzatӑ de consumul de produse pe bază de grâu, orz și secară de cӑtre persoanele sensibile la aceastӑ proteinӑ, ce poate provoaca reacţii inflamatorii la nivelul organismului. Gradul de severitate poate varia, de la forme ușoare (sensibilitate la gluten), la forme grave (precum boala celiacă), însӑ existӑ şi o serie de alte riscuri asociate consumului de gluten.

Simptome care denotӑ sensibilitatea sau intoleranța la gluten sunt balonare, constipaţie sau diaree, senzația de amorțire a mâinilor și picioarelor, dureri de cap sau abdominale în urma consumului de produse care conțin gluten, pierderi inexplicabile în greutate și dificultăți de concentrare a atenției, ceață mentală, anxietate. Cei care manifestă sensibilitate și continuă consumul fără a interveni asupra dietei prezintă riscul de a dezvolta anumite afecțiuni.

          

Intoleranța la gluten non-celiacă are simptome asemănătoare bolii celiace fără ca aceasta din urmă să se confirme prin analize medicale), pe când alergia la grâu(la una sau mai multe proteine precum albumina, glutenul, globulina, gliadina) se manifestă prin urticarie, prurit în zona gurii sau a gâtului, greață, crampe, dereglări intestinale sau chiar șoc anafilactic.  

Dermatita herpetiformă debutează la 30-40 de ani și apare la 75-90% dintre persoanele care sunt diagnosticate cu boala celiacă. Se manifestă prin iritații roșiatice ale pielii, însoțite de mâncărimi, putând să fie însoțită și de bășici sau mici umflături ale pielii. Alte afecțiuni dermatologice corelate cu intoleranța la gluten sunt psoriazisul, alopecia aerata (căderea părului de pe anumite porțiuni ale scalpului) și urticaria.

Boala celiacă este o boală autoimună în care sistemul digestiv este atacat de celulele sistemului imunitar, împiedicând absorbţia de nutrienţi prin afectarea intestinului subţire. Astfel, creşte riscul apariției osteoporozei, anemiei, infertilității sau chiar cancerului. Boala celiacă este deseori asociată cu sindromul colonului iritabil, boala Crohn, boli autoimune ale ficatului sau ale tiroidei (precum tiroidita Hashimoto) sau diabet de tip 1. Prevalenţa altor afecţiuni autoimune este chiar şi de patru ori mai crescutӑ în cazul celor care suferӑ de boala celiacӑ.

O dietă adecvată, conform recomandărilor medicului specialist, poate ameliora considerabil simptomele specifice, crescând calitatea vieții pacienților. Alternativele sӑnӑtoase bogate în folat, vitaminele A, B1, B3, E, magneziu și fier, proteine și fibre sunt cerealele integrale fără gluten, cum ar fi hrișca, quinoa, teff, mei, porumb și orez.