Problemele dermatologice – o perspectiva psihosomatica

Problemele dermatologice – o perspectiva psihosomatica


Diana Amza, Psihoterapeut

Pielea, cel mai mare organ al corpului, este granița semideschisă între sine și lume. Datorită pielii, fiecare dintre noi poate spune „eu” și poate construi o reprezentare mentală a spațiului și formei pe care o ocupă. Aici, în zona delimitării dintre „eu” și non-eu, putem observa schimburile care se produc în ambele sensuri. La nivel fizic, schimburile țin de eliminarea substanțelor prin piele (transpirație, abcese) sau de absorbția lor din mediu (prin aplicarea cremelor, prin expunerea neintenționată la substanțe nocive șamd).

Pielea, ca scut şi oglindă deopotrivӑ domestice

La nivel psihologic, pielea reprezintă granițele personale, relațiile (locul interacțiunii cu ceilalți), dar și oglinda vieții emoționale. Mintea și corpul sunt interconectate, iar acest lucru vă este cunoscut, mai ales dacă ați roșit sau dacă ați transpirat măcar o dată într-o situație stânjenitoare sau stresantă. Pielea reprezintă zona de contact și vulnerabilitatea în fața celorlalți, ca un scut de protecție pe care, inconștient, îl pot amplifica atunci când am nevoie să mă țin la distanță, sau care, prin hipersensibilitatea lui, îmi anunță nevoile de apropiere și contact. <.4/p>

Emoțiile puternice, stresul sau tulburările psihologice pot declanșa sau amplifica problemele dermatologice, printre care și acneea, psoriazisul, pruritul, eczemele, urticaria sau rozaceea. La rândul lor, problemele dermatologice pot alimenta dificultăți psihologice legate de imaginea de sine, anxietate sau depresie. Persoanele care se confruntă cu boli dermatologice precum vitiligo sau psoriazis, sau care prezintă leziuni și cicatrici în zone vizibile, pot ajunge să evite expunerea în public, pot renunța la diferite activități și pot suferi din cauza temerii de a fi judecate, respinse sau stigmatizate în baza aparenței lor.

Cu cât persoana se cunoaște pe sine mai mult, cu cât poate gestiona mai eficient emoțiile și gândurile, atât în perioade de stres cât și în viața de zi cu zi, cu atât se va simți mai bine „în pielea ei”. Chiar dacă unele boli sau predispoziții spre boli dermatologice pot fi moștenite pe cale genetică, declanșarea lor poate depinde tocmai de prezența sau absența acestor abilități, care alcătuiesc protecția și puterea interioară, psihologică, fără a mai fi nevoie de mobilizarea organismului pentru a rezolva conflictele interioare.

Abordarea recomandată este una mixtă, medicală și psihologică. Printre intervențiile psihologice practicate în domeniul dermato-estetic se numără: grupurile de suport, hipnoza, biofeedback-ul, meditația, imageria ghidată, relaxarea musculară progresivă, terapia cognitiv-comportamentală sau alte forme de psihoterapie.