Pierderea memoriei – naturala sau patologica?

Pierderea memoriei – naturala sau patologica?
Memoria reprezintă abilitatea de a întipări, stoca în suport neuronal și recupera informația prin recunoșterea sau reproducerea ei. Mintea umană lucrează asupra informației, o pune în conexiune cu alte categorii de informații și chiar distorsionează conținutul memorat. Uitarea face parte din arsenalul de instrumente pe care le folosim pentru a ne menține echilibrul, fiind considerată normală și naturală atunci când se încadrează în anumite limite.

Uitarea este benefică deoarece previne supraîncărcarea cu informații irelevante, iar uneori reprezintă un adevărat mecanism prin care mintea se apără de evenimente traumatice, de suferință sau de emoții mai incomode, atunci când nu găsește alte strategii de a le face față.

În plus, uitarea este legată și de atenția pe care o acordăm activităților. Aceasta fluctuează mai ales în cadrul multi-tasking-ului, când persoana crede că face mai multe lucruri în același timp. În fapt, ea desfășoară tot câte o acțiune pe rând, dar pentru intervale mult mai scurte de timp, consumând mai multe resurse psihice pentru a face trecerea la următoarea. Acest lucru favorizează uitarea – ca mecanism de a face față avalanșei de sarcini. Alte câteva exemple de uitare care se încadrează în normalitate sunt atunci când:
• uitați anumite părți ale evenimentelor;
• uitați evenimente îndepărtate în timp;
• aveți lapsusuri temporare;
• uitați din când în când unde ați pus ochelarii șamd.

Memoria poate fi influențată negativ de mai mulți factori, printre care:
• stresul;
• anxietatea;
• tulburările sau deficitul de atenție;
• tulburări ale glandei tiroide;
• diabet;
• alcoolismul;
• consumul de substanțe psihoactive;
• deficiență de vitamina B12;
• tulburări neurologice;
• traumatisme cranio-cerebrale.

Este important de știut faptul că memoria este educabilă la orice vârstă, iar cu cât o persoană este mai implicată în diverse activități stimulative, precum sportul, dansul, socializarea, proiecte personale, citit, scris sau activități cognitive, cu atât rețelele neuronale devin mai rezistente în fața uitării.

Este recomandat să efectuați un control de specialitate în cazul în care observați că uitați cu totul evenimente recente sau pierdeți deprinderi (de exemplu, nu mai știți să citiți ceasul sau să conduceți mașina, să scrieți sau să efectuați activitățile de rutină), uitați rudele, manifestați atenție scăzută, confuzie, dezorganizare. De cele mai multe ori, membrii familiei sesizează primii astfel de modificări și pot sprijini persoana în accesarea serviciilor de diagnostic și tratament.