Frenul lingual este un țesut subțire și flexibil care fixează limba de peretele inferior al maxilarului. La aproximativ 4–10% dintre nou-născuți, acesta este mai scurt, mai rigid sau se extinde către vârful limbii, situație numită anchiloglosie. Nu toate aceste cazuri necesită tratament, însă, atunci când mobilitatea limbii este afectată, pot apărea probleme de creștere sau funcționale, mai ales în primele luni de viață.
De ce este importantă evaluarea frenului lingual la nou-născuți
Cel mai frecvent, dificultățile cauzate de un fren lingual scurt sunt legate de alăptare. Limba nu se poate mișca suficient pentru o atașare corectă și profundă la sân, iar bebelușul se desprinde des și transferă insuficient lapte. Alăptarea devine lungă și ineficientă, cu impact asupra creșterii în greutate. În același timp, mama poate resimți durere, poate dezvolta ragade sau poate observa o scădere a producției de lapte.
Diagnosticul se stabilește, de obicei, la primul consult pediatric, după 7–14 zile de la naștere. Medicul evaluează creșterea ponderală, mobilitatea limbii și forma acesteia, frenul lingual scurt putând da un aspect de inimă vârfului limbii. La fel de importantă este discuția despre modul de hrănire, durata meselor și confortul în timpul alăptării. Dacă aceste elemente sunt normale, se recomandă prudență și evitarea unei intervenții nenecesare, mai ales în contextul în care frenotomia este efectuată tot mai frecvent fără o corelație clară cu problemele reale.
Când se recomandă îndepărtarea frenului lingual scurt
În multe cazuri, frenul lingual devine mai flexibil odată cu creșterea, iar copilul se dezvoltă normal. Totuși, atunci când anchiloglosia persistă, pot apărea dificultăți de vorbire, în special în pronunția unor consoane precum t, d, s, r sau l, probleme de igienă orală prin acumularea resturilor alimentare, risc crescut de carii și gingivită sau chiar probleme ortodontice. Unii copii pot fi afectați de limitări funcționale, cum ar fi dificultatea de a linge buzele, de a ajunge cu limba la dinții posteriori sau de a consuma anumite alimente, cu impact emoțional pe termen lung.
Frenotomia este o procedură chirurgicală simplă și rapidă, realizată, de obicei, în cabinet, fără anestezie, prin secționarea frenului cu o foarfecă sterilă sau cauter. Sângerarea este minimă, iar bebelușul poate fi pus imediat la sân. Intervenția este recomandată în prima lună de viață atunci când alăptarea este ineficientă și copilul nu ia în greutate. La vârste mai mari, frenotomia se ia în considerare doar dacă există deficite funcționale persistente, dificultăți de vorbire confirmate de logoped sau probleme dentare, fiind necesară, de regulă, o evaluare multidisciplinară.
