Ştiaţi că în Judeţul Buzău se află al doilea Geoparc UNESCO din România? Exact, Geoparcul UNESCO Ţinutul Buzăului a fost acreditat în anul 2022 deoarece poartă amprenta vie a fenomenelor naturale de acum peste 10 milioane de ani, precum cenușa unor vulcani preistorici, fosilele de pe fundul unei mări devenită acum munte şi formaţiunile aproape fantastice denumite ”trovanţi”, compuse din nisipul acumulat într-o deltă preistorică. Şi dacă reprezentanţii UNESCO s-au deplasat tocmai de la Paris, pentru a evalua Ținutul Buzăului, vă propunem să explorăm şi noi aceste tărâmuri fantastice.
Oamenii locului
Ţinutul Buzăului este un loc magic, unde tradițiile și spiritualitatea se păstrează cu grijă. Nu este de mirare că, la Pârscov, veţi găsi Casa Memorială a scriitorului şi medicului Vasile Voiculescu, cel care conduce un spital militar mobil şi îngrijeşte soldaţii răniţi, chiar cu riscul propriei vieţi, în timpul Primului Război Mondial, iar apoi nu acceptă plata serviciilor medicale oferite oamenilor, fiind supranumit „doctor fără de arginți”. Vasile Voiculescu a fost un om de cultură, dedicat poeziei sacre, prozei şi dramaturgiei. Chiar şi după instaurarea regimului comunist, participă la activităti culturale şi religioase, ceea îi atrage condamnarea. Scrierile sale fantastice (cea mai cunoscută fiind, poate, Lostriţa) sunt pline de locuri şi personaje simbolice, mistice, care ne transpun într-o lume fabuloasă.
Aceasta este lumea care transpare din fiecare peisaj şi amprentă a timpului lăsate asupra oamenilor şi Ținutului Buzăului. Pentru a înţelege mai bine cum natura a modelat locul şi cum oamenii l-au cultivat cu măiestrie, vă recomandăm să vizitaţi micuţele muzee împrăştiate printre dealurile, văile şi ochiurile de apă care se arată călătorului: Muzeul Chihlimbarului din Colţi, Muzeul ”Timpul Omului” din Mânzăleşti, Muzeul ”Șapte locuri de poveste” din Lopătari şi Muzeul Formelor din Bozioru. Atenţie! Acestea sunt muzee mici, din zone rurale şi, în afară de Muzeul Chihlimbarului, nu au program standard. Sunaţi și programaţi vizita, în prealabil!
Locurile oamenilor
Acum, după ce am aflat mai multe despre povestea locurilor, despre modul de formare al trovanţilor, al chihlimbarului, sau al munţilor de sare şi cenuşă vulcanică, haideţi să le şi descoperim.
Grunjul de la Mânzălești, aflat în apropierea muzeului, este un „munticel” sculptat de timp, ce își are originea în particulele de cenușă vulcanică purtate de vânt acum peste 10 milioane de ani. Deși natura și vremea i-au mai micșorat statura, el se înalță încă impunător la aproape 20 de metri, păstrând misterul originii sale necunoscute și rămânând un punct fascinant al regiunii. În zonă se mai afla Muntele de Sare, un masiv impresionant format din cristale de sare, cu mici canioane săpate de izvoare de odinioară şi chiar cu o peşteră vizitabilă.
Mergem spre est în zona Lopătari şi urcăm până la Terca, unde, după o scurtă drumeţie, vom găsi unul dintre cele mai rare şi mai fascinante fenomene naturale de pe Pământ: Focul Viu. Acest fenomen se datorează emanațiilor de gaze naturale, în principal metan, care ies la suprafață prin fisurile scoarței terestre și se aprind spontan sub influența razelor solare sau prin frecare cu solul.
Coborând spre Bozioru, luăm apoi calea aşezărilor rupestre, de la Aluniş, Ruginoasa şi Nucu (cele din urmă fiind mai greu accesibile). Aceste vestigii, săpate în stâncă, au fost folosite de-a lungul timpului ca locuri de refugiu, sihăstrii și lăcașuri de cult. Complexul rupestru de la Aluniș este cel mai bine conservat ansamblu rupestru din zonă, având patru chilii și o biserică săpată în piatră ce datează din 1274. Se spune că a fost construită la îndemnul unui înger care le-a apărut în vis ciobanilor Vlad și Simion.
Tot în această zona magică vom găsi şi rămăşiţele Mării Paratethys, plină de viaţă subacvatică în urmă cu zeci de milioane de ani. Ținutul, astăzi o zonă montană, era câmpia abisală a mării, situată la câțiva kilometri adâncime. Cu timpul, marea a secat și relieful s-a modificat, devenind, pe rând: fundul unei mări puțin adânci, zonă litorală, deltă cu nisip, zonă lagunară si ceea ce vedem în prezent. Căutaţi panourile informative, observaţi cu atenţie cum se dezvoltă straturile de rocă şi descoperiţi cochiliile fosilizate.
Şi dacă tot vă povesteam despre delta preistorică, aflaţi că la scurtă distanță se află mai multe situri geologice cu trovanţi, cel mai cunoscut şi mai accesibil fiind cel denumit Trovanţii sau Babele de la Ulmet. Trebuie să lăsaţi maşina în sat şi să parcurgeţi cea mai pitorească porţiune din drum pe jos, într-o urcare uşoară. Apoi, odată intraţi în sit veţi urca ceva mai abrupt, până pe coasta dealului, unde veţi întâlni un peisaj inedit cu pietre rotunde impresionante ce străjuie de la înălţime, asemenea garguilor de la Notre Dame de Paris. Chiar dacă sunt învăluiţi în mister şi legende, se pare că originea formării lor rezidă în acumularea de nisip în delta preistorică a Mării Paratethys.
I-am lăsat la final, pentru că sunt, poate, cei mai cunoscuţi. Da, este vorba despre Vulcanii Norosioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, ambele situri fiind amenajate pentru vizitare. Atenţie, terenul umed este alunecos şi moale, aşadar nu călcaţi. Priviţi bulele de noroi cum se sparg, de la o distanţă sigură. Erupţiile sunt spectaculoase şi hipnotizante, iar peisajul este unul selenar, aşadar e posibil să petreceţi ceva mai mult timp acolo decât v-aţi propus.
Descoperire plăcută,
Echipa i-Tour
