Dorința de a deveni părinte are o componentă culturală, dar mai ales biologică. Corpul și creierul se pregătesc pentru această schimbare odată cu viața adultă și începem să facem proiecții. Pas cu pas, se construiește o imagine a unei vieți cu sens, urmând pasul firesc de a încerca obținerea unei sarcini.
Încercările fără succes sporesc nerăbdarea, apare stresul, și atenția se concentrează în jurul ideii de a concepe. Când singura modalitate de a fi părinte devine procedura FIV (fertilizare in vitro), o persoană poate trece inițial prin șoc, deznădejde, gândul de a nu fi suficient(ă), furie, stări depresive, stări anxioase. Acceptarea diagnosticului este un prim pas.
Starea emoțională trebuie îngrijită coprespunzător, deoarece poate face diferența în acest proces. Nu pentru că va garanta un succes al FIV-ului, ci pentru că va face ca lucrurile să fie mai gestionabile indiferent de rezultat.
Modificările care intervin la nivel fizic odată cu inițierea FIV sunt însoțite și de multe stări emoționale, uneori greu de gestionat. Pot apărea stări depresive, anxioase, furie, epuizare, deznădejde, vinovăție, gelozie atunci când observăm cât de ușor le este altora (iar mintea se va asigura că vom vedea fiecare poveste de succes).
Pot apărea și tensiuni în relația de cuplu sau cu cei apropiați, nevoia de retragere socială.
O altă provocare emoțională poate fi starea de doliu, atunci când rezultatul nu este cel așteptat. De multe ori, doare la fel de tare (sau poate mai tare) decât pierderea unei persoane dragi. Este necesar a observa, a lăsa emoțiile să se manifeste, a înțelege, a avea compasiune față de sine și, în cele din urmă, a accepta. Următorul pas este de a identifica un nou obiectiv, un nou vis, un nou sens al vieții.
Iată câteva recomandări pentru gestionarea emoțiilor care apar pe parcursul fertilizării in vitro:
- Odată primit diagnosticul de infertilitate și recomandarea pentru FIV, dați-vă timpul necesar pentru a înțelege ce vi se întâmplă;
- Setați-vă așteptări realiste;
- Dacă nu obțineți o sarcină din prima încercare, dați-vă timpul necesar de a jeli;
- Comunicați nevoile dvs. celor care sunt în jur, nu îi lăsați să ghicească ce v-ar putea ajuta;
- Continuați să adresați orice întrebări și preocupări medicului și farmacistului;
- Nu vă puneți viața pe pauză. Încercați să vă setați obiective și activități dincolo de FIV;
- Identificați de fiecare dată ceea ce puteți controla. Nu putem controla rezultatul, dar putem controla vizitele la medic, grija pe care o avem față de propria persoană, urmarea recomandărilor etc.;
- Nu neglijați relația de cuplu și/sau cea cu persoanele apropiate;
- Observați și gestionați emoțiile pe măsură ce apar, nu le închideți într-un borcan;
- Cereți ajutor de la un specialist (psihoterapeut), care să vă poată fi partener în acest proces.
