Feniculul este cunoscut de câteva secole, fiind folosit sub formă de condiment și plantă medicinală. Substanțele pe care le conține sunt eficiente împotriva crampelor, sunt antiseptice și au efect expectorant. În plus, bulbul de fenicul poate fi consumat în salate sau supe, având o aromă asemănătoare anasonului. Ceaiul de anason are un ușor efect digestiv, în special în rândul sugarilor și al copiilor.
Proprietățile pentru care este apreciat și azi feniculul, sunt menționate în lucrările lui Hildegard von Bingen (1098-1179), stareță și vindecătoare: „Indiferent de modul în care este consumat, acesta aduce bucurie oamenilor, îi încălzește în mod plăcut, îmbunătățește sângele și digestia.”
Originea mediteraneeană a acestei plante medicinale
La origine, această plantă erbacee obișnuia să crească numai în spațiul mediteraneean, ferit de curenți de aer, însă începând din Evul Mediu, creșterea acestuia s-a răspândit în întreaga Europa. Pentru a acoperi cererea tot mai mare de fenicul, în prezent, acesta este importat din Ungaria, China și Egipt.
Planta unui fenicul poate ajunge la o înălțime de 1-2 metri, cu un lujer verde-albăstrui, lipsit de frunze, cu nervuri, care se ramifică puternic în sus. La capătul acestei ramificații, fructele se coc, cunoscute popular și sub numele de semințe de fenicul. Fructele uscate, mature sunt folosite ca remediu natural.
Puterea se ascunde în uleiul de fenicul
Cele două elemente responsabile pentru gustul, mirosul și efectul terapeutic al feniculului sunt în principal cele două uleiuri eterice care se regăsesc în semințele plantei: anetol și fenconă. Anetolul este prezent și în anason și este cel care oferă feniculului parfumul și gustul asemănătoare anasonului. Fencona, în schimb, are un gust amar, asemănător camforului.
E bun în cazul problemelor de digestie
Probleme minore de digestie pot fi tratate cu succes cu ajutorul feniculului. Motivul: substanță din conținut, anetolul, crește mișcarea musculaturii din stomac și intestin, având în plus și un efect antispasmodic. Toate acestea ajută în cazul senzațiilor de plin, a balonărilor și a durerilor de stomac însoțite de spasme. Anetolul ajută la creșterea apetitului și întreține digestia.
Odată cu alăptarea, ajutorul este dublu
Prin consumul de ceai de fenicul de către mamele care alăptează, acestea ating două obiective deodată: pe de-o parte stimulează producția de lapte, pe de altă parte, substanțele din ceaiul de fenicul care sunt preluate prin laptele matern, au un efect calmant asupra digestiei bebelușului. Ceaiul de fenicul este deosebit de benefic în rândul bebelușilor și al copiilor. Acesta poate fi administrat direct din biberon sau în amestec cu pireuri sau alte alimente.
Cu toate acestea, se recomandă evitarea administrării de ulei de fenicul concentrat (ulei de fenicul pur) bebelușilor și copiilor: conținutul mare de uleiuri eterice ar putea cauza dificultăți de respirație și stări de agitație. Ceaiul de fenicul sau mierea de fenicul pot fi consumate fără probleme, deoarece concentrația de uleiuri din acestea este scăzută.
E bun în tratarea răcelilor
Uleiurile de fenicul acționează benefic și asupra bronhiilor atunci când sunt consumate după masă. În cazul răcelilor care se manifestă cu tuse uscată, acestea ajută la subțierea mucusului întărit. În plus, crește mișcarea firelor de păr din căile de respirație. Mucusul poate fi expectorat mai ușor. Fencona, această componentă activă a uleiului eteric de fenicul, are de asemenea și un efect anti-inflamator, putând să stopeze dezvoltarea germenilor.
E bun în bucătărie
Bucătăria asiatică este cea care a obișnuit vreme îndelungată să folosească feniculul pentru rafinarea felurilor de mâncare, însă în prezent, bucătăria europeană apelează din ce în ce mai des la această plantă. Bulbii cruzi de fenicul și frunzele se regăsesc în salate sau călite ca legume, în timp ce semințele sunt folosite drept condimente pentru pâine sau produse din carne. Cu aroma sa similară anasonului, feniculul are puține calorii, este bogat în vitamina C, potasiu, calciu și magneziu. Cei care doresc să folosească semințele pentru condimentarea preparatelor gastronomice, le pot găsi în farmacii.
Sfat: Striviți semințele de fenicul într-un mojar sau cu o furculiță înainte de folosire, pentru un efect mai mare al uleiurilor eterice. Păstrați semințele ferite de umezeală, de lumină, la rece.
Cât de mult se folosește
Pentru cei care doresc să-și prepare ceai din semințe uscate, turnați apă fierbinte peste 1-2 lingurițe de semințe și apoi lăsați să infuzeze timp de 10 minute. Pe lângă ceai, feniculul este folosit și în siropuri de tuse, bomboane și picături. Cântăreții folosesc miere amestecată cu fenicul împotriva răgușelii. Produsele gata preparate conțin și alte plante medicinale cum ar fi chimenul sau anasonul, care sporesc efectul feniculului. Întrebați farmacistul care este forma de utilizare optimă pentru fiecare caz în parte.
Alergiile împotriva feniculului, cazuri rare
Puține persoane reacționează alergic la substanțele din conținutul feniculului, manifestându-se cu iritații ale pielii. În cazul prezenței unei alergii la țelină, șansele unei reacții alergice la fenicul cresc.
Ne bucurăm să îți oferim sfaturi medicale și informații esențiale pentru alimentația ta și a familiei tale!
Sperăm că acest articol te-a ajutat să introduci în alimentația zilnică elementele de care organismul tău are nevoie.
Postează un comentariu despre acest articol și spune-ne și cât de utile au fost informațiile despre fenicul!
-min-crop_330_330.webp)
