Depresia endogenă

Specialiștii descriu foarte multe forme de depresie, utilizând diferite criterii de clasificare. Printre acestea, se numără și depresia endogenă.

Depresia endogenă are cauze biologice și ereditare. Astfel, ea nu apare datorită factorilor externi.

Dezvoltarea acestei tulburări este condiționată de factori constituționali, nu este legată de factori situaționali și de împrejurări ale vieții.

În principal, schimbările hormonale sunt cele care declanșează depresia endogenă. Tocmai de aceea, este foarte important să nu ne automedicăm și să solicităm mereu sfatul unui specialist. Cu atât mai mult, este necesar să consultăm un medic în cazul în care avem în istoricul familiei o rudă care a suferit de depresie. Astfel, am putea avea o predispoziție genetică. Venind în întâmpinarea rezolvării unei predispoziții genetice, vom putea combate depresia.

Simptomele depresiei endogene sunt similare cu simptomele oricărei alte forme de depresie, și anume scăderea poftei de viață, o stare de spirit proastă care pare să nu sufere schimbări, oboseală excesivă.

Acest tip de depresie endogenă („de la natură’’) are următoarele caracteristici:

• are un risc ereditar (se moștenește genetic);
• este însoțită de dezorganizarea grosieră a personalității, cu desprindere de lumea reală; 
• are un caracter ciclic: prezintă o acutizare sezonieră (se agravează primăvara și toamna) și una zilnică (deteriorare mai mare a stării psihice în orele dimineții); 
• are tendință spre o evoluție trenantă.

Specialiștii disting mai multe forme de depresie endogenă: depresia anxioasă, depresia însoțită de pierderea reacțiilor emoționale, depresia însoțită de iritabilitate, depresia cu idei și frici obsesive.

În cazul depresiei endogene, asistența medicului psihiatru este indispensabilă.