Diana Amza, Psihoterapeut
Comportamentele de risc sunt cele care predispun persoana la accidente, îmbolnăvire, dizabilitate, probleme sociale sau deces. Comportamentele de risc se dezvoltă cu precădere în adolescență și le putem înțelege mai bine printr-o dublă perspectivă: una biologică și una psihologică. În primul rând, zonele din creier responsabile de planificare, anticipare, evaluarea consecințelor și controlul asupra impulsurilor se maturizează în jurul vârstei de 25 de ani. Până atunci, adolescentul este predispus la ieșiri emoționale și la gesturi impulsive, negândite.
Comportamentele de risc legate de viața sexuală a adolescentului pot fi alimentate de:
- dorința de a fi acceptat și teama de abandon (Dacă spun „nu”, partenerul meu mă va părăsi);
- negarea sau minimalizarea riscurilor („Partenerul meu nu are o problemă chiar așa de mare”, „metoda calendarului e suficientă pentru a mă proteja de sarcină”, „dacă sexul neprotejat se întâmplă doar o dată, nu mi se poate întâmpla nimic”);
- sentimente de rușine (să întreb partenerul despre sănătatea sexuală, să propun mijloace de protecție sau să vorbesc cu familia despre problemele mele);
- dificultatea de a refuza anumite activități sau a impune limite;
- echivalarea iubirii cu satisfacerea partenerului („dacă nu faci cum vreau eu, înseamnă că nu mă iubești”);
- auto-învinovățire („dacă cer partenerului să folosească prezervativ, sunt o persoană egoistă deoarece mă gândesc doar la mine”);
- dorința de a explora lucruri noi și de a ieși în evidență;
- dorința de a se integra în grup prin comportamente similare;
- probleme emoționale, precum furia îndreptată către sine, dorința de a se pedepsi pe sine, de a-și face rău în mod indirect;
- consumul de alcool şi droguri, cu efect asupra dezinhibării comportamentului.
Ce poate face familia pentru a preîntâmpina comportamentele de risc la adolescenți?
1. Obișnuiți-vă să discutați despre acțiuni și efectele lor, abordând subiecte sensibile: drogurile și relațiile sexuale, limitele personale și consimțământul.
2. Informați adolescentul cu privire la băuturile consumate și măsurile de precauție pentru a se asigura că nu a fost alterat conținutul (a comanda sticle sigilate/închise, a nu lăsa băutura expusă).
3. Stabiliți regulile de comun acord, şi fiţi flexibili, astfel încât să îi fie mai ușor să le urmeze.
4. Stabiliți un cod de urgență pentru a se putea sustrage din situații delicate în mod rezonabil (de exemplu: adolescentul poate trimite un mesaj cu text scurt și părintele îl poate chema imediat acasă pentru o urgență de familie, șamd).
5. Fiți un model de bună purtare și de trai în acord cu valorile pe care doriți să i le insuflați.
6. Identificați comportamentele neobișnuite și adresați-vă specialistului atunci când observați: semne de auto-mutilare, de abuz de substanțe sau autoizolare socială, schimbarea dispoziției, probleme de concentrare și comportamente bizare sau atipice.
7. Oferiți adolescentului posibilitatea de a frecventa mai multe cercuri sociale: grupuri de studiu, grupuri sportive sau de dezvoltare personală. Veţi evita astfel dependenţa sa de un singur grup, iar el va putea compara și selecta persoanele pe care și le dorește în sfera lui de prieteni apropiați.
Încurajați respectul reciproc și afirmarea de sine. Adolescentul îşi cere drepturile (am nevoie de timp pentru mine), pune limite (aici e camera mea) sau refuză contactul (nu vreau să mă îmbrățișezi). Luaţi în considerare aceste limite și capacitatea lui de a le trasa. Acestea îl vor ajuta și în relație cu ceilalți, să se delimiteze și să se apere.
-min-crop_330_330.webp)
