Ciupercile se adaptează cu ușurință la condițiile de mediu, motiv pentru care infecțiile fungice apar frecvent în spațiile umede, calde și întunecate. În special în Europa, infecțiile se declanșează atunci când există o afecțiune preliminară sau o problemă a sistemului imunitar al gazdei. Această stare poartă numele de "facultativ patogen". În alte regiuni precum Africa și America de Sud, există și tipuri de ciuperci agresive, precum histoplasmele care pot apărea și în cazul persoanelor sănătoase ("obligat patogen").
În mare, distingem între două forme de infecții fungice: pe de-o parte micozele locale, superficiale și cele sistemice, care atacă organele interne.
Micozele locale: Cea mai răspândită este ciuperca piciorului și a unghiilor (dermatofite). Acestea se transmit de la o persoană la alte, de regulă prin sporii din particulele de piele pe care le eliminam zilnic cu toții. Se explică astfel numărul mare de infecții din zonele în care nu purtăm încălțăminte și în care fungii se pot dezvolta în voie: la piscină, în saună și dușurile de hotel. Mai expuse sunt persoanele care prezintă plăgi la nivelul picioarelor sau un sistem imunitar scăzut.
Micozele sistemice: micozele sistemice sunt provocate de ciupercile de drojdie și de mucegai, care ajung în tractul gastro-intestinal, în plămâni și chiar în creier.
Cele mai frecvente ciuperci înregistrate în Europa sunt:
- Candida albicans: La aproape jumatate din populație poate fi observată prezența acestei ciuperci în tractul gastro-intestinal. Atunci când sistemul imunitar este slăbit, ciupercile se extind și creează probleme. Persoanele expuse unui risc sporit sunt: diabeticii, pacienții cu probleme intestinale, persoanele aflate în tratament cu anumite medicamente (anumite antibiotice și cortizon). Zonele afectate au un aspect albicios (spre exemplu în zona cavității bucale, a esofagului, în zona genitală etc.).
- Aspergillus formeaza toxine în alimentele alterate (Aflatoxine), și pot provoca probleme de sănătate majore, spre exemplu în cazul pacienților care suferă de SIDA. O frecvență sporită se înregistrează și în urma transplanturilor de organe, de măduvă osoasă și a pacienților diagnosticați cu leucemie. Există pericolul unei septicemii fungice, așadar răspândirea factorilor patogeni la nivelul întregului organism prin sânge.
Cryptococcus neoformans este foarte răspândit, în special în excrementele de pasăre și în pământul de flori. Este inhalat odată cu particulele de praf și poate provoca boli severe la nivelul întregului organism, în special la nivelul creierului.
Diagnosticarea unei infecții fungice
Pe cât de simplă este diagnosticarea ciupercilor de unghie și a ciupercii piciorului, datorită aspectului tipic, pe atât de dificilă este diagnosticarea micozelor sistemice, ca urmare a nespecificității în stadiul de debut. Simptomele depind de localizare, agenți patogeni și afecțiuni preliminare. În cazul infecțiilor locale caracterizate de un tablou clinic tipic, deseori nu este necesar frotiul, deoarece agenții patogeni sunt cunoscuți și pot fi tratați pe măsură. În rest, dovada prezenței fungice este stabilită de microbiologi în culturi de ciuperci prelevate din materialul principal, secreții sau sânge. Însă nici această testare nu se aplică tuturor familiilor fungice. În plus, anumite ciuperci au o dezvoltare foarte lentă. În stadiile avansate, procedurile de imagistică medicală precum ecografiile, tomografiile computerizate, radiografiile pot stabili în ce masură un țesut a suferit modificări.
Tratarea infecțiilor fungice
Cu ce se tratează infecțiile fungice depinde de tipul agentului pathogen, însă, în principiu, tratamentul infecției fungice constă în antimicotice. În funcție de substanță activă, medicamentul reușește să distrugă ciuperca sau să inhibe creșterea ei. Substanța activă folosită diferă în funcție de agentul patogen prezent.
În funcție de infecție, tratamentul infecției fungice poate consta în antimicotice aplicate local (ex: creme, tinctură, tablete vaginale, supozitoare) sau intern sub formă de tablete sau perfuzie. Antimicoticele administrate intern pot avea efecte secundare severe și nu pot fi administrate în timpul sarcinii și alăptării. Este importantă și tratarea afecțiunii cauzatoare.
Prevenire
Ciuperca de picior și de unghie poate fi prevenită prin uscarea picioarelor după folosirea bazinului sau a dușului, prin purtarea de șosete și încălțăminte din materiale naturale și prin purtarea de încălțăminte în bazinele publice etc. Prosoapele trebuie schimbate regulat, la interval de o săptămână, iar în cazul în care suferiți de o ciupercă a piciorului, prosopul trebuie schimbat zilnic.
În cazul ciupercilor intestinale și a celor vaginale, ar putea fi eficientă schimbarea dietei. Iaurtul natural neîndulcit poate îmbunătăți flora bacteriană intestinală, dar și flora vaginală, iar alimentele bogate în vitamine și făină integrală vor întări sistemul imunitar.
În cazul ciupercilor vaginale se recomandă evitarea lenjeriei strâmte și a fibrelor sintetice (nailon, jeans) și a substanțelor artificiale care ar putea irita pielea (ex: spray-urile intime).
În cazul ciupercilor cavității orale, folosiți o perie de dinți cu perii moi și clătiți gura cu ceai de salvie.
