Boala Parkinson este o afecțiune neurologică, care ce instalează treptat, mai ales la persoanele vârstnice. Prevenţia bolii nu este posibilă, însă diagnosticarea sa în stadiu incipient, adoptarea precoce a unui tratament personalizat, un stil de viaţă activ şi o alimentaţie echilibrată cresc şansele de a avea un control mai bun al simptomelor. Totuşi, unele persoane nu răspund bine la tratamentul medicamentos sau, în timp, acesta îşi pierde eficacitatea. În aceste cazuri, poate fi necesar un alt tip de intervenţie, şi anume stimularea cerebrală profundă (DBS).
Ce presupune stimularea cerebrală profundă (DBS)?
Multe dintre simptomele bolii Parkinson se datorează pierderii de neuroni care produc dopamină, un neurotransmiţător eliberat la nivelul creierului. Tratamemtele medicamentoase au rolul de a înlocui dopamina produsă de creier, pentru a controla simptomele. DBS presupune intevenţia chirurgicală în timpul căreia microelectrozi de înaltă frecvență sunt amplasaţi la nivelul creierului. Aceştia oferă stimulare electrică, prin intermediul unui dispozitiv electric cu baterie, montat sub piele, în partea de sus a pieptului, şi conectat prin fire flexibile cu electrozii. DBS nu încetineşte progresia bolii şi nici nu reprezintă un tratament, însă este este utilizată din ce în ce mai mult, mai ales începând cu anii 5-7 de la debutul bolii, pentru a bloca semnalele electrice ale creierului care cauzează simtomele.
Beneficiile pentru pacienţii cu Parkinson
DBS contribuie, alături de tratamentul medicamentos, la controlul mai bun al tremorului, în diminuarea rigidității şi a spasmelor musculare, susţinând astfel independenţa persoanelor cu boala Parkinson. Datorită DBS, necesarul de medicamente dopaminergice poate scădea cu până la 50,6%. În plus, un studiu longitudinal a observat că efectele DBS asupra nucleului subtalamic sunt vizibile chiar şi la peste 15 ani de la momentul implantării dispozitivului. Acest aspect este extrem de important, întrucât odată cu înaintarea în vârstă, simptomele şi manifestările motorii se accentuează, iar aderenţa la tratament poate scădea.
Avertizări
Procedura are anumite riscuri, începând cu cele de implantare, de exemplu: hemoragie cerebrală și chiar posibile infecţii. Ulterior, pacienţii pot experimenta halucinaţii şi manifestări de psihoză, pe termen lung. Acestea nu sunt exclusiv atribuite DBS, însă, ci şi bolii per se. Unii pacienţi, foarte buni înotători atât înainte, cât şi ulterior diagnosticării cu Parkinson, au experimentat o regresie a capacităţii de înota, odată cu implantarea stimulatorului, ceea ce face necesară prezenţa unui însoţitor.
Limitări: pacienţii cu tulburări psihiatrice invalidante nu pot beneficia de DBS.
-min-crop_330_330.webp)
-min-crop_330_330.webp)
