Kinetoterapia ar putea trata neuropatia

Neuropatia periferică reprezintă afectarea nervilor din afara măduvei spinării și a creierului, care sunt responsabili pentru trimiterea informațiilor senzoriale către și dinspre sistemul nervos central. Afectează semnalizarea dintre mâini și picioare și restul corpului și poate provoca durere, amorțeală și furnicături, la nivelul extremităților.

Cercetătorii au descoperit că terapiile fizice pot reduce unele dintre simptomele neuropatiei și pot îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.

Care este legătura între kinetoterapie şi neuropatie?

Multitudinea de posibile cauze şi de tipuri de neuropatie fac dificilă soluţionarea şi tratarea afecţiunii printr-o schemă standard de tratament sau printr-o singură abordare. Cu toate acestea, programele specifice de exerciții fizice şi terapii elaborate de kinetorapeuţi pot ajuta în ameliorarea durerii şi în recuperarea nervilor deteriorați. Pentru aceasta, sunt necesare abordări personalizate, bazate pe programe de recuperare şi intensităţi adaptate fiecărui pacient, realizate de către terapeuţi specializaţi în terapii neuromotorii.

Beneficii ale kinetoterapiei în neuropatie

Creșterea fluxului sanguin și scăderea vasoconstricției, din cauza atrofierii muşchilor afectaţi de neuropatie. Acestea pot atenua durerea neuropatică şi susţin activarea muşchilor atrofiaţi.

Creșterea forței musculare în cazul muşchilor sănătoşi. Acest lucru poate ajuta la ameliorarea simptomelor neuropatiei, de exemplu slăbiciunea musculară.

Îmbunătățirea echilibrului, care susţine recâştigarea abilităţilor de coordonare şi menţinerea unei posturi corecte, precum şi prevenirea riscului de cădere și rănire.

Tipuri de exerciţii fizice recomandate în recuperarea neuropatică

• Aerobic: susţine activarea şi tonifierea musculaturii, accelerarea respiraţiei şi optimizarea ritmului cardiac. Exemple de exerciții aerobice: mers rapid, înot sau ciclism.
• Antrenamente de flexibilitate: ajută la întinderea şi flexibilitatea muşchilor, precum şi la mobilitatea articulaţiilor, prevenind riscul de accidentări. Exemple: flexii ale braţelor şi picioarelor şi împingerea/tragerea lor în faţă, respectiv în spate.
• Exerciții de forţă: ajută la întărirea mușchilor şi la menţinerea densităţii osoase. Exemplele includ: exerciții care utilizează propria greutate corporală (genuflexiuni și flotări), ridicare de greutăți şi întinderi ale benzilor de rezistență.
• Exerciții de echilibru: contribuie la menţinerea și îmbunătățirea forței și coordonării, precum şi a mobilității funcționale a unei persoane. Exemple: ridicarea alternativă a câte unui picior, mers în linie dreaptă etc.