Inamicul neiertator al memoriei, boala Alzheimer

Incepe cu cheile de la usa pe care nu le mai gasim si care apar mai tarziu in locuri neobisnuite. Apoi la cumparaturi, in mijlocul magazinului, nestiind care este rostul nenumaratelor obiecte colorate. Mai tarziu propria locuinta pare a fi un teritoriu necunoscut. Iar in final, nu mai recunoastem nici partenerul alaturi de care ne-am petrecut intreaga viata. Boala Alzheimer este un inamic neiertator, ce apare din ce in ce mai des in tarile industrializate, si care iese intotdeauna invingator in final.

Alzheimer - o forma a dementei

Boala care poarta numele neurologului Alois Alzheimer (1864–1915) este cunoscuta de aproximativ 100 de ani. Este o forma de dementa, asadar o deteriorare a capacitatilor mentale, care se instaleaza odata cu inaintarea in varsta. Odata cu cresterea sperantei de viata, creste si riscul aparitiei acestei afectiuni- In lume exista 24,3 milioane de persoane cu dementa. Conform Societatii Romane de Alzheimer, anual sunt diagnosticate 4,6 milioane de cazuri noi, un caz la fiecare 7 secunde. Se apreciaza ca numarul persoanelor cu demente se dubleaza la fiecare 20 de ani. In 2020 se estimeaza o crestere a numarului de persoane cu dementa la 42,3 milioane, iar in 2040 la 81,1 milioane. (sursa: http://www.alz.ro). Conform datelor comunicate in materialele de presa cu ocazia Conferintei Nationale de Alheimer din 2011, in Romania exista aproximativ 200.000 de persoane sufera de aceasta maladie, din care diagnosticate si tratate sunt 10-15% , comparativ cu 50-60% in alte tari.
Se estimeaza ca in jur de 5% din persoanele de peste 60 de ani si 20% din persoanele de peste 80 de ani sufera de boala Alzheimer. Se situeaza pe locul doi, dupa atacurile cerebrale in clasamentul disfunctiilor cerebrale majore inregistrare la varsta a treia. Exista insa si forme mai rare, ereditare care pot afecta persoanele inca din jurul varstei de 30 de ani.  

Cum apare boala?

Oamenii de stiinta nu cunosc inca exact toate mecanismele care conduc la aparitia acestei boli. Acestia stiu insa ca inca inainte cu zeci de ani fata de momentul de instalare a bolii, in creier se produc depuneri de proteine, asa numitele amiloide. Cercetate sub microscop, acestea au aspectul unor fibre de mici dimensiuni (fibrile) sau formatiuni sferice (placi). Aceste depuneri par sa stopeze schimbul de informatii dintre celulele nervoase, care dupa un timp mor. Este cunoscut faptul ca in cazuri izolate, in care sunt afectati cei tineri, aparitia timpurie a amiloidelor in creier este determinata de un defect genetic. Anumite variante genetice cresc riscul aparitiei bolii, iar acestea pot fi stabilite printr-un test de sange. Cercetatorii nu stiu insa care sunt agentii care activeaza aceste procese, care sunt cauzele si care sunt urmarile.  

La debut, boala se manifesta de cele mai multe ori prin slabirea memoriei, apoi prin disfunctii in ceea ce priveste memoria pe termen scurt si concentrarea, mai tarziu chiar cu tulburare a vorbirii. Capacitatea cerebrala se reduce treptat, insotita de oboseala si pierderea puterii de decizie. De cele mai multe ori, persoanele afectate intra in depresie in aceasta faza.
Evolutia tipica va continua cu modificari comportamentale si tulburari de personalitate, insotite chiar de delir. Pacientii sunt dezorientati, speriati, nelinistiti sau agresivi. Muta obiecte, activitatile zilnice cum ar fi cumparaturile sau imbracatul sunt tot mai greu de stapanit, persoanele si obiectele din jur nu mai sunt recunoscute. Persoanele afectate traiesc in principal in trecut.
In final sunt dependenti complet de ingrijirea din partea altei persoane, nu mai detin controlul asupra functiilor corpului, nu mai pot vorbi si devin imobilizati la pat.   

Cum este stabilit diagnosticul?

Cu certitudine absoluta, boala poate fi depistata abia dupa decesul pacientului, in functie de depunerile din creier. In practica, este foarte importanta detectarea bolii cat mai devreme posibil, pentru a putea influenta pozitiv evolutia acesteia. Punctul central il ocupa anamneza (istoria medicala) a pacientului, descrisa de cele mai multe ori de apartinatori.
Pe langa aceasta, se desfasoara si alte examinari pentru a putea exclude alte afectiuni fizice sau psihice dintre cauzele dementei. Printre acestea se numara analizele de sange, electrocardiograma pentru evaluarea functiei cardiace si examinarea functionarii plamanilor. In anumite cazuri, se recurge la metode de diagnosticare imagistica, spre exemplu rezonanta magnetica sau tomografia computerizata. Metodele mai noi, cum ar fi tomografia de emisie cu foton unic (SPECT) si tomografia cu emisie de pozitroni (PET) garanteaza un grad de precizie mai mare, insa si un pret pe masura.
Capacitatea cerebrala este examinata de medic pe baza unor teste neuropsihologice (ex: Mini test de evaluare a statusului mental MMSE, Scala de evaluare cognitiva ADAS-cog). Pacientul trebuie sa raspunda la diferite intrebari, cum ar fi de exemplu sa citeasca ora indicata de un ceas, sa deseneze, sa calculeze, sa urmeze anumite instructiuni simple si sa retina cuvinte. Aceste teste sunt folosite si pentru a stabili gradul de avansare al bolii si eficienta tratamentului.  

Ce tratamente exista?

In prezent, boala Alzheimer nu poate fi vindecata. Cu toate acestea, sunt cunoscute cateva terapii care incetinesc simtitor avansarea bolii. Scopul este de antrenare a competentelor zilnice ale celui vizat si mentinerea acestora cat mai mult timp. Aceste terapii presupun un antrenament comportamental, de memorie, auto-conservare, fizio- si ergoterapie.
Pentru pacienti este important un spatiu familiar, o rutina organizata, constanta, iar cerintele care i se adreseaza trebuie sa fie adaptate capacitatilor de care dispune. In plus, sprijinul psihologic acordat apartinatorilor este deosebit de important, deoarece acestia sunt cei responsabili pentru ingrijirea pacientilor, fiind raspunzatori fizici si mentali pentru acestia.

Tratamentul bolii Alzheimer

In prezent, tratamentul dementei Alzheimer presupune administrarea de inhibitori ai colinesterazei si de memantina. Inhibitorii colinesterazei imbunatatesc performanta creierului. Modul de actionare este insa individual si foarte diferit si de regula nu dureaza mai mult de 12 luni. Memantina ajuta la imbunatatirea capacitatilor cognitive si a celor de zi cu zi. Un studiu recent arata ca memantina este eficienta si in tratarea dereglarilor comportamentale asociate dementei, cum ar fi oscilatiile de stari si neliniste.
Si preparatele din plante, in special cele cu extract de Ginko Biloba sprijina capacitatea mentala. Anumite studii stiintifice au demonstrat efectul pozitiv al acestora, cel putin in cazul consumului unor doze mari. Altele sustin ca efectul nu ar fi mai mare decat cel al tabletelor placebo.  

Care este prognoza?

Desfasurarea este diferita de la caz la caz, fara a putea sa fie prognozata cu exactitate. Cu certitudine se poate observa avansul constant al bolii in toate cazurile. Din momentul diagnosticului, durata de supravietuire a pacientilor este de 8 ani – cauzele decesului sunt de cele mai multe ori afectiunile fizice ca urmare a imobilizarii la pat, a deteriorarii psihice si fizice.  

Prezent si viitor

Expertii atrag atentia asupra unei noi „maladii” care in viitor va constitui o sarcina greu de suportat de sistemul de sanatate si ingrijire. Cercetatorii sunt de acord in mod unanim intr-o privinta, si anume, ca sansa cea mai mare ar fi detectarea bolii inainte ca simptomele sa devina vizibile. Acestia sunt de parere ca in viitor, cu ajutorul testelor de sange sau a procedurilor de diagnosticare imagistica, acest lucru ar putea fi posibil. Pentru a amana cat mai mult declansarea bolii, potrivit cunostintelor de care dispunem in prezent si pe baza studiilor cercetatorilor americani, reiese ca alimentatie bogata in vitamine, precum si activitatea fizica si mentala joaca un rol deosebit de important. In prezent „vaccinul Alzheimer” se afla inca in faza de studiu. Prin acesta se incearca stoparea depunerilor particulelor de proteine. Primele rezultate sunt greu de obtinut, insa expertii spera intr-o punere in practica in 10-20 de ani.
Oamenii de stiinta din cadrul Universitatii din Berlin, au realizat in aprilie 2007 un progres important in cercetarea bolii Alzheimer. Un grup de cercetatori a descoperit modul in care poate fi stopata formarea peptidelor beta amiloid, care cauzeaza boala. Pana in acest moment, circumstantele de formare pentru aceste peptide toxice care duc la degenerarea celulelor nervoase si astfel la boala Alzheimer, erau necunoscute. Experimentele desfasurate in laborator au demonstrat ca formarea substantei toxice poate fi evitata prin modificarea descompunerii proteinei precursoare, prin care sa rezulte forme mai scurte, care nu mai sunt toxice. Peptida rezulta in continuare si pe aceasta cale, insa in cantitati semnificativ mai mici.

Stim ca iti plac noutatile medicale de aceea ne bucuram sa-ti oferim articole care sa-ti completeze cunostintele.

Scrie-ne un comentariu despre cat de utile au fost informatiile despre boala Alzheimer din acest articol.