Ce este hipertensiunea intraoculara

Ce este hipertensiunea intraoculara

Vizita la oftalmolog constă în diferite tipuri de investigații şi măsurători, iar anamneza vizează deseori aspecte ce țin istoricul familiei, afecțiuni asociate şi stil de viață. Astfel se poate descoperi o formă de tulburare a funcționării globului ocular, dificil de identificat în alte condiții: hipertensiunea intraoculară sau presiunea intraoculară (PIO).

Presiunea intraoculară, cauze şi factori de risc

PIO rezultă din echilibrul producerii şi eliminării a umorii apoase, unul dintre fluidele produse de globul ocular, situat în interioriul său. Se consideră presiune normală o valoare între 10 şi 21 mmGh (milimetri coloana de mercur), care poate fluctua în timpul unei zile, de la limita superioară în prima parte a zilei, spre limita inferioară spre seară. Atunci când valoarea depăşeşte 21 mmGh, medicii oftalmologi pun diagnosticul de hipertensiune intraoculară, ce poate afecta nervul optic prin presiunea excesivă exercitată asupra sa.

Cauza apariției hipertensiunii intraoculare este incapacitatea globului ocular de a realiza drenajul umorii apoase, aceasta acumulându-se excesiv. Există o serie de factori de risc, precum: afecțiuni cardiovasculare ce implică hipertensiunea arterială, antecedente familiale din categoria PIO sau glaucom, diabetul, vârsta de peste 40 de ani, valori mari ale miopiei sau traume anterioare ale globului ocular. 

Modalități de măsurare şi necesitatea monitorizării     

Măsurarea PIO se realizează în cabinetul medicului oftalmolog cel mai frecvent prin aplanotonometrie, în cadrul procedurii corneea fiind supusă unei aplatizări, iar forța acesteia fiind evaluată cu ajutorul aplanotonometrului Goldmann. Măsurarea trebuie efectuată succesiv, la acelaşi moment al zilei, pentru ca valorile să nu fie afectate de fluctuațiile normale din timpul stării de veghe. De asemenea, trebuie luată în considerare grosimea corneei, factor ce poate influența măsurarea presiunii intraoculare. Atunci când aceasta este mai groasă, presiunea măsurată este mai mare decât cea reală, iar când este mai subțire, presiunea va fi mai mică.

Unul dintre riscurile hipertensiunii intraoculare îl reprezintă dezvoltarea glaucomului, responsabil pentru pierderea vederii, prin modificările ireversibile pe care afecțiunea le exercită asupra nervului optic. Aşadar, aceasta trebuie monitorizată frecvent, în mod special în cazul introducerii unui tratament medicamentos, pentru ținerea sa sub control.